Cheia casei pierdute/ de Elisabeta Lăsconi

Un mic roman de Tatiana Salem Levy – „Cheia din Smirna” – reînvie povestea unei familii de evrei care au pribegit necontenit: „M-am născut în exil: în Portugalia, de unde cu secole în urmă, familia mea fusese expulzată pentru că erau evrei. În Portugalia, care i-a primit pe părinții mei expulzați  din Brazilia pentru că erau comuniști. Ne-am întors, am încheiat ciclul: din Portugalia în Turcia, din Turcia în Brazilia, din Brazilia din nou în Portugalia.”

Iar întrebarea povestitoarei a pierdut retorismul: „De ce a trebuit să plecăm dintr-un loc pentru a ne întoarce în același loc?” Răspunsul vine din istoria cea mare care a zguduit în fel și chip istoria familiei,  pentru care un oraș, Smirna, a rămas fixat în memorie ca spațiul fericit. Familia cu ultimele trei generații păstrează întâi direct, apoi din rememorări povestea vieții lor într-un loc paradisiac, Smirna. Însă din evocări se strecoară și istoriile unor iubiri neobișnuite.

Prima este iubirea bunicului, care adolescent fiind, s-a îndrăgostit de Rosa, fata unei familii bogate, care nu le-ar accepta căsătoria. Iubirea imposibilă îl determină pe tânăr să părăsească Smirna, să plece departe în Brazilia pentru a-și croi acolo altă viața, dar vestea morții fetei iubite care s-a sinucis când au sillit-o să se mărite cu un bărbat ales de familie, îi aduce o suferință atât de mare încât este gata să piară. Mai târziu, scrisorile îi aduc vestea altei morți, a surorii sale, pe care o iubise enorm.

Mama și tatăl rătăcesc între Brazilia și Portugalia, prinși în valul dictaturilor și revoluțiilor, călătoresc însă în toată Europa – Paris, Florența, Madrid, Atena, Kiev. Iar cea de-a doua iubire este de altă natură, iubirea fiicei față de mama încercată de boală, îndreptându-se inexorabil spre moarte. Călătoria și încercările de a o salva, așteptarea chinuitoare a semnelor orbirii ce anunță apropierea sfârșitului sunt tot atâtea dureri. Propria iubire, transformată în boală istovitoare și dependență inexplicabilă pentru un bărbat, aduce altă experiență, cu meandrele unor apariții și dispariții, plecări și întoarceri. Iar după moartea mamei, vine dorința bunicului care se cere împlinită: îi oferă nepoatei cheia casei din Smirna, a casei pe care o părăsise în urmă cu decenii, lăsându-și întreaga familie îndurerată. Tânăra pleacă așadar în Turcia, la Istanbul, unde se familiarizează cu spațiul oriental, de acolo ajunge la Smirna, în căutarea casei de atâta vreme părăsite.

Romanul este construit polifonic, alternând trei voci: vocea bunicului înstrăinat, plină de dor pentru tot ce-a lăsat în urmă, apoi plină de speranță la sosirea fratelui, vocea mamei și a fiicei reconstituie un trecut fracturat și el. Narațiunea are așadar bifurcații, răsuciri și întoarceri, din care cititorul descoperă dramele mai vechi sau mai noi. Romanul se compune din fragmente, organizate pe un principiu invizibil, al mozaicului, de aici vine și provocarea adresată cititorului.

Temele profunde ale romanului sunt însă pierderile, înstrăinarea și identitatea. O familie care-și conservă istoria, are de înfruntat pierderi succesive – a casei, a orașului, a țării și a limbii. Povestitoarea găsește și rudele despre care-i vorbise bunicul, dar ladino, limba evreilor din Smirna este pierdută, iar comunicarea devine dificilă. Se nasc astfel întrebări subterane despre identitatea fiecăruia, pentru că periplul înseamnă asumarea altei limbi și altei sensibilități de percepere a lumii.

„Cheia din Smirna” este un roman despre cei exilați și desțărați, de care este plin secolul XX, pe rând nazism și comunism, dictaturi de dreapta și de stânga, i-au silit pe oameni să părăsească un rost și o viață ducând cu ei doar cheia casei. Scriitoarea braziliană exprimă drama identității prin interogații adresate tuturor: „M-am născut în exil și de aceea sunt așa: fără patrie, fără nume. De aceea sunt puternică, aspră, violentă. M-am născut departe de căminul meu, departe de țara mea – și, la urma urmelor, cine sunt eu? Care e țara mea?”

Tatiana Salem Levy, Cheia din Smirna, traducere din limba portugheză de Pavel Mocanu, Meteor Publishing, 2013, 176 pag.