China se imburghezeste

Presedintele chinez Jiang Zemin a surprins lumea intreaga duminica trecuta, cand la aniversarea a 80 de ani de la crearea Partidului Comunist Chinez a anuntat ca de acum inainte oamenii de afaceri vor putea deveni membri de partid.

Avem de-a face cu o rasturnare de 180 de grade intr-o organizatie politica conceputa initial de Karl Marx ca un partid de clasa al proletariatului, menit sa instaureze o dictatura a proletariatului, care in ultima faza a societatii comuniste urma sa perfecteze “societatea fara clase”.

Era unora din cele mai fantastice utopii sociale, dar si cea mai populara utopie din istorie, fiind imbratisata teritorial in tari reprezentand o treime din omenire.

In China metamorfoza politico-sociala care a culminat cu aceasta rasturnare ideologica are o istorie unica. Nascut in 1921 ca un partid al muncitorilor, el a devenit in mod necesar, in lipsa unui numeros proletariat si cu o covarsitoare predominanta taraneasca in societate, un partid taranesc cu peste 90% membri din mediul rural.

In urma unui crancen razboi de gherila condus cu succes de Mao Tse Dun, revolutia din 1949 a instaurat o mare putere comunista. Ca si in Rusia postrevolutionara, revolutia din China a lichidat grosul capitalistilor, parte din acestia fugind in exil.

Sub conducerea lui Mao Tse Dun, partidul comunist a aplicat o serie de masuri radicale pe cat de absurde, pe atat de contradictorii, care au degenerat in faimoasa “revolutie culturala” dominata de represiune si prabusire economica.

Abia dupa moartea lui Mao Tse Dun, noul lider chinez Deng Xiaoping a initiat o profunda reforma economica, a carei esenta consta in introducerea economiei de piata. De data aceasta, China a cunoscut un adevarat “salt inainte” inregistrand o crestere record a economiei, depasind peste 10% pe an.

Republica chineza a devenit astfel in anii ’90 a treia putere economica a lumii, dupa Statele Unite si Japonia. Atrasi de imensa piata de peste un miliard de oameni ai Chinei, marii capitalisti si bancheri din Occident, in special din Statele Unite, s-au repezit cu investitii de zeci de miliarde de dolari in economia chineza, investitii salutate cu efuziune de liderii comunisti.

In ultimul deceniu, o data cu lichidarea intreprinderilor de stat neperformante, impusa de legile pietei, au luat nastere numeroase societati private puternic incurajate de partid pentru a absorbi somajul industrial in crestere ingrijoratoare.

Daca in 1991 China inregistra circa 107.000 intreprinderi private (definite a angaja cel putin 8 muncitori) cu circa 1,8 milioane salariati, in prezent peste 24 de milioane de oameni lucreaza in sectorul privat, la care se adauga circa 30 de milioane in ateliere si pravalii mai mici.

S-a format astfel o clasa mijlocie incipienta si chiar capitalisti care opereaza cu milioane de dolari. Conducerea partidului apreciaza acest sector privat ca sectorul cel mai dinamic al economiei chineze.

Ce sa facem cu acesti oameni? s-a intrebat in discursul de duminica Jiang Zemin. Doar si ei muncesc pentru a construi socialismul cu caracteristici chineze – a raspuns el.

Zemin a tinut sa precizeze: “Partidul se va baza si de-acum inainte pe muncitori, tarani, intelectuali, cei din servicii si cadre”. Dar, a adaugat el: “Este necesar sa acceptam si elementele inaintate din celelalte sectoare ale societatii”.

Dezbaterea ideologica din China care a precedat festivitatea aniversara n-a fost lipsita de controverse aprinse. Lin Yanzhi, un important lider local, a prezis intr-o publicatie de partid ca daca cei pe care i-a numit capitalisti vor fi admisi sa intre in partid, China “va pasi intr-o lunga perioada de tulburari sociale si recesiune”.

In luna mai a acestui an, un grup de cercetare al Comitetului Central a publicat un raport intitulat “2000-2001. Contradictii din sanul poporului in noile conditiuni”. Acest raport descrie o situatie mai putin roza decat cea din discursurile oficiale.

Raportul analizeaza prabusirea unor industrii de stat, incapacitatea asigurarilor sociale de a face fata milioanelor de someri, tensiunile cu minoritatile etnice, revoltele taranilor impotriva darilor fiscale si nedreptatilor sistemului legal.

Dupa cum se vede, marele salt inainte care a dus la transformarea Chinei intr-o mare putere economica si la o crestere fara precedent intr-o tara subdezvoltata a nivelului de trai al populatiei nu este lipsit de probleme. De aceea, se asteapta cu mare interes viitorul congres al Partidului, care urmeaza sa aleaga si noua conducere, in 2002.