CICA NISTE SCRIITORI/ Acasa la Nicolae Manolescu

1970. Nicolae Manolescu are 31 de ani. Eu – 23. In urma cu o
saptamâna i-am predat lucrarea de licenta cu titlul “Poezia lui G.
Bacovia – un act de exorcism”. Acum sun, emotionat, la usa
locuintei lui de la parterul unui bloc din Balta Alba. Am venit sa
aflu daca i-a placut lucrarea, daca trebuie sa schimb ceva.
Nicolae Manolescu deschide usa. Nu vad cum e imbracat, ca sa
il pot descrie cândva, de exemplu in 2009. Vad numai aureola lui de
tânar lider de opinie al lumii literare. Intru in hol, ma fâstâcesc
si, conform unui obicei din Bucovina mea, ma descalt. La caminul
studentesc, anticipând scena, mi-am verificat atent ciorapii ca sa
am certitudinea ca nu sunt gauriti. Dar… sunt. De fapt, numai
unul dintre ei. Probabil s-a rupt pe drum. “Ah, atuncea mi se pare
ca pe cap imi cade cerul…” Ce bine era daca il ascultam pe
tânarul meu profesor si nu ma descaltam la intrare.
Acum ma aflu in camera lui de lucru, stau intr-un fotoliu si
cu un picior imi ascund celalalt picior. Dupa ce ca mor de teama ca
nu i-a placut lucrarea, mai am si aceasta problema, a gaurii din
ciorap.
Nicolae Manolescu, dezinvolt, cordial, cu o voce usor ragusita
care ii confera distinctie, vorbeste despre orice, dar nu si despre
cele saizeci de pagini pe care i le-am incredintat acum o
saptamâna. Imi trece, ca o strafulgerare, prin cap gândul ca nu
i-au placut. Se stie ca este intransigent si neinfluentabil. Asta
e, precis nu i-au placut. Si, fiind politicos, amâna cât mai mult
verdictul.
(De unde sa stiu ca se joaca mefistofelic cu mine? Cândva,
peste multi ani, voi sti ca are un demon al farsei. Dar acum iau
totul in serios.)
Trec minutele, se apropie momentul plecarii, si tot n-am aflat
ce crede despre eseul meu. Incerc, timid, sa-l intreb:
– Ati gasit cumva timp sa…
Dar Nicolae Manolescu ignora intrebarea si imi spune ceva
despre George Ivascu si despre modul cum se facea presa inainte de
razboi.
Doamne, chiar se incheie vizita, acum imi incalt pantofii si
scopul intrevederii n-a fost atins. Rasuflu usurat când ma vad
incaltat, macar nu mai trebuie sa am grija sa ascund gaura din
ciorap. Dar care-i adevarul despre lucrarea mea?!
Nu mai ramâne decât sa ne strângem mâinile in semn de ramas
bun. Am transpirat, inima imi bate nebuneste.
– In ceea ce priveste lucrarea ta – imi spune pe neasteptate
Nicolae Manolescu – este exceptionala. Merita nota 10. Si o sa
apara in revista “Steaua”, in numarul din septembrie. Am vorbit
deja cu Aurel Rau.
Simt ca ma zapacesc de fericire. Când plec, nu nimeresc clanta
de la usa, ma impiedic de pres. Ii multumesc pierdut lui Nicolae
Manolescu si merg pe strazi, din Balta Alba si pâna la Grozavesti,
cum ar zice Nichita Stanescu, trimbulind.

ALEX. STEFANESCU. Critic si istoric literar,
prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV.
Redactor-sef al revistei “Romania literara”. Nascut la 6 noiembrie
1947. Autor a 15 carti, dintre care a avut un mare ecou “Istoria
literaturii romane contemporane. 1941-2000″, aparuta in 2005 (s-au
scris despre ea 270 de articole pro si contra, a fost rasplatita cu
Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei). Emisiunea “Un
metru cub de cultura” difuzata de Realitatea TV i-a adus Premiul
APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar alta emisiune, “Istoria
literaturii romane contemporane povestita de Alex. Stefanescu” –
Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.