CICA NISTE SCRIITORI / Castronul cu capsuni

Octavian Paler avea cele mai inalte functii si demnitati – redactor-sef la “România libera”, membru in CC al PCR, deputat in Marea Adunare Nationala etc. –, dar mai voia ceva: sa fie recunoscut ca scriitor. De aceea, ori de câte ori il vizita vreun critic literar la “România libera”, il sechestra in biroul lui, asaltându-l cu intrebari in legatura cu viata literara sau coplesindu-l cu o parada de cultura.
Am fost si eu o data tinut astfel ostatic. Octavian Paler statea la un birou pe care se aflau teancuri de carti, de o inaltime ostentativa si o lampa electrica menita sa sugereze scrisul nocturn, iar eu ma foiam intr-unul dintre cele doua fotolii care flancau masuta din fata biroului. Trecusera trei sferturi de ora de când ascultam un discurs despre Oedip si Sfynx si tot nu gaseam prilejul sa-mi iau ramas bun si sa plec. Deodata, in incapere si-a facut aparitia Mariana, secretara lui Paler, cu un castron cu capsuni in mâna. Peste capsunile proaspat si bine spalate, fusese presarat zahar din abundenta. Nu mi-a mai venit sa plec. Mariana a asezat castronul pe birou, in fata lui Paler, si a parasit tacuta incaperea.
Spre marea mea dezamagire, Octavian Paler a inceput sa manânce capsunile de unul singur, continuându-si dizertatia. Lua câte o capsuna cu doua degete, o baga voluptuos in gura si o strivea cu abilitate exact in pauza dintre doua fraze. Mustoasele fructe deveneau astfel un fel de semne de punctuatie ale interminabilului sau discurs. Timp de alte trei sferturi de ora, oratorul infatigabil din fata mea a inghitit astfel, una dupa alta, toate capsunile din castron, fara sa ma serveasca si pe mine macar cu una. La plecare, zapacit de ceea ce mi se intâmplase, am gasit cu greu clanta de la usa.
La multi ani dupa consumarea acestui episod, citind “Jurnalul” lui Mircea Zaciu, am gasit o insemnare care mi-a atras imediat atentia: autorul povesteste cum, mergând in vizita la Octavian Paler, pe vreme când Octavian Paler era redactor-sef la “România libera”, l-a gasit pe acesta cu un castron cu caise in fata. Cât timp a durat convorbirea – istoriseste vexat Mircea Zaciu – Octavian Paler a mâncat imperturbabil toate caisele, fara sa-i ofere si lui macar una.
Intrucât cartea lui Mircea Zaciu a fost citita de multa lume, Octavian Paler s-a simtit dator sa explice, in presa, ca nu-si aminteste intâmplarea si ca, daca lucrurile s-au petrecut cu adevarat asa cum le relateaza autorul jurnalului, a fost vorba, fara indoiala, de un accident, regretabil, dar lipsit de semnificatie. Oricine poate avea o data in viata – conchidea moralistul – un moment de neatentie.