CICA NISTE SCRIITORI/ Cu pistolul la tâmpla

Mi-am mai adus aminte o intâmplare cu Gabriel Dimisianu. Prin
doua mii si ceva, iesind impreuna de la o sedinta a Comitetului
Director al Uniunii Scriitorilor, ne-am suit amândoi in masina mea
parcata in curtea Casei “Monteoru”, de pe Calea Victoriei. Am
pornit masina, am parasit curtea amenajata ca un peron, pe care
trageau cândva trasurile boieresti, si, intrând pe Calea Victoriei,
am savârsit deliberat o mica si inofensiva ilegalitate si anume am
luat-o la stânga, pe sens interzis, cu intentia ca dupa numai
douazeci-treizeci de metri sa o fac la dreapta, pe bulevardul
Dacia, redevenind un sofer corect. Iata insa ca exact pe Calea
Victoriei, la mijlocul strazii, se afla un politist de la
circulatie, care m-a fluierat autoritar si m-a obligat sa opresc.
Stiind ca sunt vinovat, m-am pierdut cu firea si n-am observat ca
politistul era descheiat la haina si avea aerul cuiva care bause.
Am facut greseala sa-i dau actele, iar el, cu actele in mâna,
amenintându-ma cu luarea permisului de conducere, mi-a spus:
– Du-ma imediat la Gara de Nord. Daca ma duci, nu-ti mai iau
carnetul.
Am rasuflat usurat. Politistul, despre care mi-era tot mai
clar ca nu mai avea deloc discernamânt din cauza alcoolului, mi-a
inapoiat documentele si s-a asezat pe bancheta din spate (Gabriel
se afla in dreapta mea). Aglomeratia de pe strada ma impiedica sa
merg repede cu masina. Atunci s-a petrecut ceva iesit din comun:
politistul a scos un pistol si mi l-a proptit in ceafa.
– Misca, nenorocitule, mi-a spus el pronuntând cu dificultate
cuvintele. Ce faci?! Crezi ca poti sa ma pacalesti?!
Si eu, si Gabriel ne-am facut albi ca varul. Am incercat sa ne
folosim elocventa, pentru a-l tempera pe agresor. Dar el indrepta
revolverul când spre mine, când spre Gabriel, amenintându-l astfel
(cu moartea!) pe acela dintre noi care incerca sa-l convinga sa-si
bage arma inapoi in tocul de piele.
Nu ne-a fost usor sa strabatem astfel distanta pâna la Gara de
Nord. Nu ne venea sa credem ca ceea ce ni se intâmpla chiar ni se
intâmpla.
In sfârsit, la Gara de Nord, politistul a coborât.
Clatinându-se pe picioare, a inceput sa monologheze:
– Da’ de ce sa merg eu cu trenul la Chitila? Mai bine sa ma
duca tot asta cu masina…
N-am mai auzit ce hotarâre a luat, fiindca am demarat in
tromba si dus am fost, cu Gabriel cu tot.
Seara, la televizor, am auzit un comunicat difuzat de
Politie:
– Agentul de circulatie (nu mai tin minte cum il chema),
concediat de o saptamâna, a refuzat sa-si predea uniforma si
pistolul si le foloseste pentru a obtine prin amenintare bani de la
soferi. Este dat in urmarire generala.
I-am telefonat lui Gabriel:
– Este uimitor ce se intâmpla in tara noastra…
– Nu asta ma mira, mi-a raspuns Gabriel. Intrebarea mea este
de ce chestii din astea ni se intâmpla tocmai noua…