CICA NISTE SCRIITORI / Originalul si copia

Am vazut-o odata pe Ana Blandiana facandu-si cercei din ciorchini de cirese. Eram la Onesti, la Zilele „G. Calinescu”, si primarul orasului avusese ideea sa ne invite pe noi, scriitorii din Bucuresti, (care nu vedeam toata ziua decat „piatra pe piatra”), intr-o livada. Ana Blandiana, bruneta, cu fructele rosii la urechi, parea o zeita a livezii.
Intors la Bucuresti, am povestit episodul – fara sa-mi pot ascunde entuziasmul – unei poete ambitioase si lipsite de talent. Ea s-a dus imediat la frigider (ne gaseam in locuinta ei), a luat de acolo cirese si si-a facut la randul ei cercei.
Peste câteva zile aveam sa aflu ca, din cauza cireselor reci, s-a imbolnavit de otita.
*
Pe vremea cand locuia intr-un bloc din Berceni, Nicolae Manolescu a fost supus unei stricte supravegheri de catre Securitate. Mai exact, s-a luat hotararea sa fie strict supravegheat. Iata insa ca echipajul care a primit misiunea sa-i instaleze microfoane in locuinta si sa-i asculte apoi convorbirile, la o statie dintr-o masina parcata in apropiere, a gresit adresa. A luat in considerare un apartament dintr-un bloc vecin. Drept urmare, o lunga perioada, tot ce a spus – in discutiile lui cu nevasta sau la un pahar de bautura, cu prietenii – un muncitor de la IMGB a fost ascultat, inregistrat, transcris si interpretat ca apartinand lui Nicolae Manolescu.
Primind rapoartele, generalii credeau ca Nicolae Manolescu foloseste in conversatiile lui un limbaj cifrat. „Seful de sectie”, de exemplu, mereu incriminat de muncitor, nu putea fi, in lectura lor, altcineva decat Nicolae Ceausescu.

*
Cativa ani la rand, prin deceniul opt, un escroc sentimental a cucerit cele mai frumoase femei din Ardeal prezentandu-se drept Augustin Buzura. Cumplita nedreptate! In timp ce impostorul se bucura de favorurile femeilor, Augustin Buzura trudea din greu, la masa de scris, si ii alimenta cu noi carti succesul.