CICA NISTE SCRIITORI / Sacoul mitic

Nu era o vizita obisnuita. Aveam deja, de cateva saptamani, o rubrica saptamanala, Comentarii critice, in Luceafarul, dar redactorul-sef nu ma vazuse niciodata la fata. Imi incredintase rubrica la recomandarea lui Nicolae Manolescu, care mi-era profesor la Facultatea de Limba si Literatura Romana, si voia, pe buna dreptate, sa ma si cunoasca. Gandul ca urma sa intalnesc un scriitor atunci in voga ma intimida. Nu implinisem inca 23 de ani si nici nu terminasem facultatea (abia pregateam lucrarea de licenta); lumea scriitorilor mi se parea scaldata intr-o lumina celesta. Ma imbracasem cu cele mai bune haine pe care le aveam si anume cu o pereche de pantaloni negri, din tergal, si cu un sacou dintr-o stofa groasa compacta, de culoarea cenusii, importat din Cehoslovacia. (Trebuie sa explic aici, pentru tinerii de azi, ca in timpul comunismului obtinerea unui produs de import era considerata o adevarata victorie.)
Stefan Banulescu m-a primit sobru, dar prietenos. Avea o figura uscativa, parea sculptat rudimentar in lemn si purta plete (nu ca in fotografia care insoteste acest articol). In scurta vreme si-a facut aparitia si Constantin Toiu, cu aerul lui de boier de vita veche. Stiau amandoi ca sunt originar din Bucovina si ma examinau incantati, ca pe o fiinta exotica.
– Uite, i-a spus Constantin Toiu lui Stefan Banulescu, ce haina are! E un postav special, care se face numai in satele din Bucovina. Se bate la piua.
Ma gandeam ca nu sunt dintr-un sat din Bucovina, ci din Suceava. Si imi aminteam ce mandru fusesem cand reusisem sa-mi cumpar sacoul, de la magazinul Adam din Bucuresti. Dar cum sa-l contrazic pe Constantin Toiu, care tocmai imi pipaia o maneca, iluminat de admiratie fata de arta de tesatori a taranilor?
– Si croiala, Stefane, merita atentie. Nu-ti vine sa crezi ca a fost facuta de un taran. Uite ce linie eleganta are! Cu ce e mai prejos haina asta decat una fabricata la oras?
Avea dreptate, nu era cu nimic mai prejos…
 
EPILOG. In 2008, la o intalnire a lui Constantin Toiu cu publicul, la care participam si eu, m-am gandit ca-i fac scriitorului o surpriza frumoasa daca dezvalui adevarul despre sacoul purtat de mine acum aproape patruzeci de ani. Nici n-am inceput bine istorisirea, ca prozatorul s-a infuriat si a inceput sa strige:
– Sa taci! Sa taci! Sunt sigur ca era un postav taranesc! Cum indraznesti sa ma prezinti aici ca pe un ignorant?!
 
PS: Fotografiile lui Stefan Banulescu si Constantin Toiu au fost realizate de Ion Cucu.