Cine a inventat cu adevărat Internetul?

Îl folosim cu toții aproape zilnic – facem cumpărături pe Internet, ne informăm de pe Internet, comunicăm pe Internet, facem afaceri pe Internet, ne distrăm pe Internet, ce nu poate oferi Internetul? După unii, Internetul este cea mai tare invenție din istoria omenirii. Entuziasmați de posibilitățile lumii virtuale, mulți ne-am ridicat la un moment dat întrebarea “Cine a inventat Internetul?”, cui îi acordăm credit pentru “cea mai mare descoperire a omenirii”?

Un editorial publicat recent de Wall Street Journal ridică din nou acestă întrebare punând la îndoială ideea general acceptată că guvernul american ar fi cel care a inventat rețeaua mondială de comunicații. O declarație recentă din cursa prezidențială a președintelui Barack Obama sună în felul următor:

“Dacă ai o afacere, să știi că nu tu ai construit-o. Altcineva a făcut-o posibilă. Internetul nu s-a inventat singur. Cercetările guvernului au creat Internetul pentru ca toate companiile să poată face bani din Internet”, a declarat Obama.

Accepțiunea generală susține că Pentagonul a creat Internetul pentru a-și asigura liniile de comunicație în cazul unui atac nuclear. Pentru mulți experți din domeniu, totul a început cu Vannevar Bush, consilierul prezidențial în domeniul științei din timpul celui de-al doilea Război Mondial, cel care a supravegheat dezvoltarea radarului și a Proiectului Manhattan. Bush a definit viziunea Internetului într-un articol din 1946 în publicația “The Atlantic” ca o provocare pentru tehnicienii unor vremuri mai pașnice:

“Construirea unui «memex» prin care forme cu totul noi de enciclopedii vor apărea, disponibile printr-o rețea de trasee conexe, gata pentru a fi descărcate în «memex» și de acolo, amplificate”, spunea Bush.

Viziunea lui Bush a aprins imaginația inginerilor tehnologi care până în anii ’60, încercaseră să realizeze deja conectarea rețelelor fizice de comunicații într-o singură rețea globală. Guvernul american a avut o contribuție modestă printr-o agenție subordonată Pentagonului, “Advanced Research Projects Agency Network” (ARPA Network).

“Crearea Arpanet nu a fost motivată din considerații de război. Arpanet nu era Internet. Internetul este o conexiune dintre două sau mai multe rețele de calculatoare”, a declarat Robert Taylor, cel care a condus programul ARPA în anii ’60, într-un email transmis inginerilor tehnologi în 2004.

Scopul acestei agenții nu era asigurarea liniilor de comunicații în cazul unui atac nuclear și nu poate fi responsabilă de construirea Internetului. Înseamnă că guvernul SUA nu este cel care a inventat Internetul.

Lucrurile trebuie luate pe rând, piesă cu piesă și asamblate. Vinton Cerf este cel care a dezvoltat protocolul TCP/IP, coloana vertebrală a Internetului și Tim Berners-Lee este responsabil pentru hyperlinkuri (elementele de referință dintr-o pagină de web care fac legătura cu diverse surse – n.red).

Dar contribuția cea mai însemnată o are compania unde Taylor a lucrat după ce a părăsit ARPA, și anume XEROX. În laboratoarele Xerox PARC din Silicon Valley s-a dezvoltat în anii ’70 tehnologia Ethernet, folosită astăzi ca standard de comunicare în rețelele de calculatoare. Cercetătorii Xerox au dezvoltat și primul calculator personal (Xerox Alto) precum și interfața grafică de utilizator ce caracterizează modul în care se folosesc astăzi computerele.

Potrivit unei cărți a lui Michael Hiltzik despre Xerox PARC, “Dealers of Lightning”, cercetătorii Xerox și-au dat seama că nu se puteau baza pe guvern pentru a conecta diversele rețele, astfel încât s-au văzut nevoiți să o facă ei înșiși.

“Avem o problemă mai urgentă decât ei (ARPA – n.red.). Avem mai multe rețele decât ei”, spunea Robert Metcalfe colegului său John Shoch în 1973.

Dacă Xerox este responsabilă de crearea Internetului, atunci cum de astăzi nu este cea mai mare companie din lume? Răspunsul reflectă discrepanța dintre viziunea guvernului despre afaceri și cum au loc în realitate inovațiile.

Executivii Xerox erau concentrați pe vânzările de copiatoare. Pentru ei, Ethernetul era important doar prin prisma faptului că mai mulți angajați aveau acces de la computerele lor la un singur copiator. În 1979 Steve Jobs a obținut un acord cu Xerox PARC prin care aceștia din urmă investeau 1 milion de dolari în Apple, cu condiția ca Jobs să poată avea acces la toate inovațiile Xerox.

“Nu aveau nici cea mai mică idee despre ceea ce aveau”, a spus Jobs mai târziu când compania Apple devenise extrem de profitabilă datorită computerelor dezvoltate cu ajutorul inovațiilor Xerox.

Internetul a fost privatizat în totalitate în 1995, când o rețea a National Science Foundation a fost închisă. Anul acesta a fost unul spectaculos pentru evoluția Web-ului comercial.

“Timp de 30 de ani guvernul (american – n.red) a deținut un protocol extrem de util pentru transferul informațiilor, TCP/IP-ul, dar a stagnat. În mai puțin de un secol, după ce au preluat protocolul, companiile private au creat una dintre cele mai importante revoluții tehnologice ale mileniului”, nota Brian Carnell în 1999.