Cine face agenda decidenților din sănătate?

De două zile, sistemul de sănătate este încins de discuțiile pe marginea numirii de către președintele Traian Băsescu a lui Lucian Duță în consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), instituția care administrează peste 4 mld. euro, banii din sănătate. Numirea lui Duță, care până în vara anului 2012 a fost, de altfel, președintele CNAS, a declanșat o poziție extrem de dură a actualei conduceri a instituției, care a anunțat că își rezervă inclusiv dreptul de a nu întruni ședințele consiliului de administrație până la retragerea acestei nominalizări pe care o consideră „scandaloasă și în același timp dubioasă“.

Mai mult chiar, ieri primul-ministru s-a implicat în situație, chemându-l la Guvern pe actualul șef al CNAS și trimițând un comunicat care conține, printre altele, un raport al corpului de control privind activitatea instituției. Premierul anunță că sunt câteva probleme de fond în această chestiune, una dintre ele fiind că doctorul Lucian Duță face obiectul unor dosare de urmărire penală aflate pe rolul DNA. Duță reacționează și spune că nu este urmărit penal, ministrul sănătății intervine și el și spune că „relațiile instituționale trebuie să funcționeze fără exagerări“, iar relatarea poate continua.

Acesta este numai unul dintre episoadele în care s-au implicat actorii „politici“ din sistemul de sănătate, dar a cărui miză poate fi pusă sub semnul întrebării din punctul de vedere al pacientului în contextul în care altele ar trebui să fie subiectele de pe agenda decidenților din sistem.

Sunt 20 de ani de reformă, iar nimeni din sistemul de sănătate nu a putut răspunde la câteva întrebări simple: cât cheltuiește statul pentru nașterile la stat și la privat sau de ce nu se vede în calitatea actului medical faptul că sumele cheltuite în sistem s-au dublat.

Sunt mai bine de zece ani de la demararea informatizării în sistemul de sănătate și peste 100 mil. euro bani cheltuiți, dar numai jumătate din proiect a fost implementat.

Sunt aproape 400 de spitale de stat în România, dar pentru nimeni nu este clar în fața cui răspund: în fața CNAS, de la care primesc banii, în fața ministerului, care face legile din sistem, sau în fața primarului, pentru cele descentralizate.

Sunt peste 3 mld. euro bani care se strâng din contribuții ale angajaților și angajatorilor la fondul de stat (din salarii), însă companiile sunt nevoite să plătească în plus abonamente la clinici și spitale private (care oricum nu acoperă toate investigațiile de care un pacient are nevoie). Cazurile grave merg însă să se trateze în străinătate. Numai două grupuri mari din Turcia au luat 3.000 de pacienți, iar numărul celor care merg în afară este de ordinul zecilor de mii.

Haosul din sistemul sanitar pleacă de la vârf și se vede cel mai bine în lipsa de date. Se pot număra pe degetele de la o mână spitalele care își prezintă pe site raportul de activitate sau echipa managerială ori programul și datele de contact pentru medici.

În domeniul medicamentelor nu există nicio entitate care să analizeze beneficiile introducerii pe piață a pastilelor, așa cum se întâmplă în alte state.

Acestea sunt câteva dintre aspectele care ar trebui să fie pe agenda decidenților din sănătate, care în opt ani de zile (de când lucrez eu în presă) nu au făcut nicio conferință de presă în care să le explice pacienților cum se cheltuiesc banii lor.

Ioana David – Senior Editor al ZF

Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 14.06.2013