CINEFLASH/ 2012 - O catastrofa surprinzator de reusita

Mayasii au prezis, se pare, acum câteva mii de ani, sfârsitul lumii pe 12 decembrie 2012, iar in ultima vreme aceasta a devenit noua profetie la moda. Pe Internet circula deja diverse variante legate de modul de manifestare si urmarile apocalipsei anuntate de calendarul maya, iar regizorul Roland Emmerich a si turnat deja 2012, noul film-catastrofa care face furori in toata lumea in materie de incasari. Nu demult, criticul Colin Kennedy de la Empire spunea, apropo de Roland Emmerich: “Everybody is good at one thing, they say; for Emmerich, it’s destruction”. Ei, bine, trebuie spus ca si aici exista grade de comparatie. Dupa patriotardul si incoerentul Ziua Independentei/ The Independence Day (1996), care n-a putut fi salvat de la ridicol nici de efectele speciale, nici macar de charisma lui Will Smith, Emmerich s-a mai redresat cu Godzilla (1998) si Unde vei fi poimâne/ The Day After Tomorrow (2004), pentru ca apoi sa revina – calitativ – in pragul esecului cu 10,000 BC (2008). Cu acest 2012, el da insa lovitura, filmul fiind nu doar rezonabil jucat si realizat, ci extrem de spectaculos, inscriindu-se intre peliculele care bat recorduri la incasari, surclasându-si cu rapiditate bugetul. Realizat cu 260.000.000 de $, 2012, lansat pe 13 noiembrie in majoritatea tarilor lumii (inclusiv România), a obtinut deja65.237.614 $ incasari in Statele Unite si 238.546.556 $ la nivel mondial. Care este, insa, secretul acestui hit, care nu difera enorm – ca reteta – de peliculele precedente ale lui Emmerich? In fond, el foloseste aceleasi ingrediente: o premisa care, intr-adevar, mizeaza pe distrugere, apoi efecte speciale, destula melodrama, o mâna de personaje de care spectatorul se ataseaza (sau nu) si, eventual, ceva umor pe alocuri. Ei bine, acest 2012 contine toate elementele de mai sus, insa mult mai inteligent si convingator puse in cadru. In primul rând, subiectul e copios din punct de vedere vizual. Sfârsitul lumii, asa cum e, zice-se, prezis de mayasi, ii permite lui Emmerich sa uzeze de toate efectele speciale imaginabile, incluzând eruptii vulcanice, nori grosi de fum negru, ploi cu jeturi de foc, fisurarea si apoi dislocarea scoartei terestre, tsunami spectaculoase, cutremure, explozii si apoi inundarea totala a Pamântului, potopul biblic generalizat. Evident, toate aceste catastrofe ii permit regizorului sa uzeze de marca lui personala numarul unu, adica sa distruga – pe ecran – mai toate monumentele lumii de-a valma. Casa Alba se prabuseste spectaculos chiar sub povara strivitoare a lui Air Force One, apoi cad podul Golden Gate, turnul Big Ben, turnul Eiffel, Capela Sixtina, ca sa nu mai fie nici un dubiu ca omenirea e pe duca. In al doilea rând, filmul acceseaza una dintre spaimele noastre ancestrale. Oricât ai fi de ironic, oricât te-ai amuza pe seama filmului (cronicarii americani se intrebau deja daca mayasii au specificat ceva despre supravietuirea lui Sarah Palin, ori isi sfatuiau cititorii sa-si programeze atent shopping-ul de Craciun din 2012, iar nu putini enumerau, pur si simplu, gafele si greselile de logica), te incearca oarece fior cu privire la data care se apropie cam din scurt. Daca adaugam si o distributie bine gasita (ceea ce nu e putin lucru nici chiar intr-un film-catastrofa, care nu are partituri hamletiene, dar trebuie sa fii convingator si când tipi, nu?), pentru ca toata lumea isi face convingator treaba, de la eroul salvator (lui John Cusack i-au iesit intotdeauna bine acest gen de eroi, desi personajele lui nu aduc chiar a Bruce Willis) la DJ-ul profet si cam excentric, care se indoapa cu muraturi si intâmpina vulcanul in vârful muntelui (Woody Harrelson), de la negativul plin de aroganta din guvern (Oliver Platt, excelent, ca intotdeauna) la interiorizatul savant care a atras atentia asupra a ceea ce-i asteapta pe oameni (Chiwetel Ejiofor) si la miliardarul rus care-si cumpara un loc pe arca (Zlatko Buric), toata lumea construieste, câte putin, un succes de casa real si cu adevarat impresionant, cel putin cât timp te afli in sala. Ce i se poate pretinde mai mult unui film catastrofa ca la carte? 2012. Productie SUA-Canada, 2009. Regia: Roland Emmerich. Cu: John Cusack, Amanda Peet, Danny Glover, Oliver Platt, Chiwetel Ejiofor, Woody Harrelson, Thandie Newton, Thomas McCarthy, Zlatko Buric, Beatrice Rosen. Premiera: 13 noiembrie. Distribuit de: InterComFilm Distribution

ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la “Tineretul Liber”, “Cotidianul” si “Ziarul de Duminica”, specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum “Pro Cinema”, “Re:publik”, “Apropo”, “ProTV Magazin”, “The One”, “Playboy”. A facut parte din staff-ul TIFF – editiile din 2007 si 2008 – ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.