CINEFLASH / Dincolo de vârsta critica

Construit pe “socul” afectiv al diferentei de vârsta intre cei doi protagonisti – ea are patruzeci de ani, el douazeci si cinci, Idila cu dadaca mea/ The Rebound urmeaza traseul relativ previzibil al unei povesti de dragoste hollywoodiene. EA, adica Sandy (interpretata de Catherine Zeta-Jones), este o femeie frumoasa, ingrijita, cu adevarat atragatoare, in ciuda faptului ca anumite unghiuri de filmare o arata un pic asprita, iar scenariul (vezi personajele din jur) subliniaza mai mereu ca eroina este sexy, desi are patruzeci de ani – vârsta la care probabil o femeie ar trebui sa fie in baston si agonie, cu mustati si doua cocoase, iar la Hollywood, cel putin, actritele sunt date “la casat”, in ciuda personalitatii, talentului sau frumusetii lor. EL, un tip pe nume Aram, are douazeci si cinci de ani, locuieste cu parintii si, desi a urmat colegiul, nu se hotaraste sa-si caute un loc de munca potrivit aspiratiilor mamei si tatalui sau o afacere precum cea a prietenilor de familie, ci viseaza sa faca ceva pe lume in care sa-si puna toata nevoia de comunicare si altruismul. Pentru ca tipul sa para la inceput cam bizar, este nevoit sa aiba un aer lunatic, de Werther neinteles, pentru ca l-a parasit iubita, o frantuzoaica destul de dubioasa ca moralitate (alt cliseu), care voia de la el doar cartea verde de intrare in tara (alt cliseu si ce diferenta fata de simpaticul Green Card, cu Andie MacDowell si Gerard Depardieu…). Noroc ca Justin Bartha, interpretul lui Aram, reuseste sa scape spre final de aerul prostesc pe care i l-au imprimat, probabil, indicatiile regizorale nefericite si sa gaseasca o tonalitate rezonabila pentru personajul sau. In fine, dupa ce Sandy se muta la New York impreuna cu cei doi copii, jignita de adulterul sotului grobian si imbecil, incepe pentru ea un proces complicat de adaptare (foarte rapid transat insa de realizatorii filmului), de la ritmul trepidant al orasului la gasirea unei slujbe si la complicatiile cresterii a doi copii sensibili si emancipati. Excelente discutiile dintre Sandy si copii (Sadie, fetita interpretata de Kelly Gould, e de departe cel mai reusit personaj al filmului) ori relatia dintre ei si Aram, pe care Sandy il cunoaste la cafenea si care ajunge dadaca lui Sadie si Frank. Filmul lui Bart Freundlich rateaza insa in mod regretabil scena intâlnirii pe nevazute dintre Sandy si grosolanul partener pe care i-l recomanda prietena ei (la rândul ei una dintre cele mai agasante si nesuferite creaturi din film). Se stie ca asemenea intâlniri presupun de multe ori cele mai tembele personaje sau reactii, insa scenele in care barbatul “de vis” pregatit pentru Sandy vorbeste cu ea din toaleta publica, iese de acolo incheindu-si cureaua de la pantaloni ori incearca sa o pipaie si ii indeasa o bucata de sushi in gura cu degetul depasesc orice justificare scenaristica, facându-ne sa ne intrebam ce a determinat-o pe o actrita de talia lui Catherine Zeta-Jones sa nu se revolte in fata unor asemenea situatii inepte. In rest, povestea merge inainte printre poante cautate si unele situatii simpatice (seara petrecuta in oras, cu prietenii lui Sandy, la care Aram se descurca excelent, e una dintre scenele cu adevarat reusite), poticnindu-se din pacate spre sfârsit, când, pentru a evita schema cea mai previzibila de final, scenariul o coteste spre o concluzie cam bombastica. Totul se petrece insa numai dupa ce câtiva ani buni sunt lichidati intr-un fel de carte postala vivanta, in care eroul, Aram, calatoreste prin lume cautându-se pe sine si implinindu-si menirea in misiuni umanitare. Intre timp, Sandy cunoaste ascensiunea in cariera, copiii ajung premianti, evident, iar toata lumea, la final, e incântata si cu sentimentul datoriei implinite. Cam prea mult si obositor pentru una si aceeasi comedie romantica, nu credeti? Idila cu dadaca mea/ The Rebound Producție SUA, 2009. Regia: Bart Freundlich. Cu: Catherine Zeta-Jones, Justin Bartha, Megan Byrne, Kelly Gould, Andrew Cherry, Jake Cherry, Joanna Gleason, Art Garfunkel, Lynn Whitfield. Premiera: 9 octombrie. Distribuit de: MediaPro Distribution

ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la “Tineretul Liber”, “Cotidianul” si “Ziarul de Duminica”, specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum “Pro Cinema”, “Re:publik”, “Apropo”, “ProTV Magazin”, “The One”, “Playboy”. A facut parte din staff-ul TIFF – editiile din 2007 si 2008 – ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.