Cinismul Capitalei sca de randamentul angajatilor

Acum 47 de ani urbanistul americanul Kevin Andrew Lynch tiparea cartea “Imaginea Orasului”, in urma unui studiu de cinci ani desfasurat in trei mari orase americane, prin care incerca sa dovedeasca importanta peisajului urban, a confortului urban, in viata de zi cu zi a cetatenilor.
Una dintre concluzii a fost ca randamentul angajatilor care sunt nevoiti sa traverseze zone neplacute ale orasului pot inregistra o scadere de pana la 60% a randamentului la locul de munca. Un rezultat interesant a fost si cel conform caruia impactul lipsei de confort urban se resimte in cadrul tuturor meseriilor practicate, de la cei implicati in mediul universitar la muncitorii de rand.
“Oamenii de afaceri americani de atunci, in special din New York, desi nu au parut sa tina cont de aceast studiu, au inceput un amplu proces de infrumusetare a zonelor apropiate sediilor lor, a zonelor de birouri. Atunci au aparut marile piete publice si piesele de mobilier urban impresionante”, spune Sandu Alexandru, decanul Facultatii de urbanism din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti.
Studiul lui Lynch a fost baza de plecare a unei campanii masive de dezvoltare a spatiilor publice, dar si a cartierelor rezidentiale care continua si astazi.
Dezvoltarea cantitativa a Bucurestiului, extinderea lui, atat pe orizontala, cat si pe verticala, a provocat insa un dezechilibru puternic pe partea de calitate.
Administratia locala a trebuit astfel sa faca fata unui val puternic de noi constructii si sa supravegheze cresterea organica a orasului. Daca pana in 1989 problema planificarii urbane nu s-a pus la modul serios, anii care au urmat nu au adus nici ei o strategie clara de dezvoltare spatiala.
Motivele sunt foarte multe, de la lipsa propriu-zisa a urbanistilor la cadrul legal in favoarea cetateanului si nu a orasului. In cele din urma insa, dupa cum spun majoritatea urbanistilor, a arhitectilor si a proiectantilor, totul se rezuma in final la lipsa de vointa politica.
“Pentru politicieni nu are nicio importanta urbanismul. Legislatia in vigoare este excesiv de derogativa. De exemplu folosirea sintagmei “de regula” in multe situatii. De exemplu legea spune ca Planul Urbanistic Zonal (PUZ) se solicita “de regula” de catre administratia locala. In 85%-90% dintre cazuri insa PUZ-ul este solicitat de catre beneficiar”, explica Alexandru, care detine si functia de presedinte al Registrului Urbanistilor din Romania (RUR), organismul care reprezinta profesia de urbanist la nivel local.
Faptul ca beneficiarul cere acest studiu inseamna ca el cere anumite derogari de la planul general, in mod evident in interes propriu. Decanul facultatii de urbanism spune ca in state ca Olanda sau Danemarca aceste studii pot fi facute numai la cererea administratiei, ceea ce permite evitarea cererilor abuzive din partea proprietarilor.

Uratenia orasului afecteaza productivitatea
Stresul cotidian cumulat, provocat fie de asteptatul ore in sir in trafic, fie de aspectul inestetic al orasului, poate crea probleme angajatilor. Daca din ce in ce mai multe companii locale incep sa reamenajeze spatiile interioare ale sediilor pe care le detin, admnistratia ramane in urma la capitolul confort urban pentru toti. Schimbarile care ar putea fi aduse nu sunt costisitoare si nici nu ar necesita perioade mari de timp. De la piete publice, statui, fantani arteziene, banci, un spatiu pietonal extins, la problema traficului, toate sunt relativ ieftine si usor de implementat.
“Trebuie sa intelegem ca exista o relatia biunivoca intre spatiul public urban si comportamentul socio-uman. Randamentul la locul de munca tine foarte mult de confortul psihic. Degeaba serviciul este distractiv daca trebuie sa traversezi pana la el o zona gri”, considera Erika Eva Popliceanu, unul dintre putinii sociologi urbanisti din Romania.
Dupa cum explica ea, o serie intreaga de studii sociologice au dovedit ca individul este capabil sa renunte la confortul fizic in favoarea celui psihic, altfel spus va prefera sa stea in picioare sau pe iarba intr-un parc frumos si nu pe o banca pe o platforma de beton.
Popliceanu, 30 de ani, absolventa a Facultatii de sociologie din Timisoara si a unui master de urbanism la Ion Mincu, Bucuresti, spune ca populatia se va obisnui cu imaginea orasului, se va adapta la ea, imprumutand din caracteristicile acestuia. De la Bucuresti nu pare ca se pot imprumuta prea multe lucruri bune.
“Bucurestiul de astazi si cel din viitorul apropiat este si va fi un oras cinic pentru locuitorii sai, pentru ca nu ii atrage, pentru ca nu ofera conditii de confort. Da, viata este trepidanta si sunt mai multe conditii de afirmare profesionala si salarii mai mari. Spun cinic pentru ca iti provoaca o stare continua de lupta, ca pieton, ca sofer, ca turist”, a spus Alexandru.
Impactul nu este unul foarte mare, insa este constant. In fiecare zi putem vorbi despre zeci de minute pierdute in ambuteiaje auto, despre soferi care nu respecta pietonii sau despre trotuarele care au devenit parcari.

Semaforul, ceasul care bate pulsul orasului
Mai mult decat atat, una dintre cele mai mari lipsuri ale Capitalei este inexistenta unui spatiu pietonal pe masura populatiei si a pretentiilor de metropola, un spatiu in care oamenii sa se intalneasca departe de zgomotul orasului, insa in centrul sau.
“Trecerile de pietoni si semafoarele ar trebui sa temporizeze viata orasului, insa ele au fost inghitite de oras”, spune Popliceanu, care pregateste o teza de doctorat pe tema “Urbanism si amenajarea teritoriului”. Dupa parerea ei, faptul ca nu se respecta indicatorii de trafic echivaleaza cu un ritm haotic de circulatie, care afecteaza programul si confortul celor implicati. In acelasi timp, comportamentul locuitorilor este influentat atat de culoarea, cat si de formele cladirilor din oras. Prezenta unei culori placute poate tempera o parte dintre frustrarile cotidiene, la fel cum cladirile istorice sau cu un stil placut pot avea acelasi efect. Solutiile pentru cresterea confortului sunt cunoscute de mult timp, respectiv reducerea traficului auto in centrul Capitalei, crearea unui spatiu pietonal central, crearea de noi spatii verzi, de mobilier urban (fantani, statui etc.) si nu in ultimul rand adoptarea de catre administratie a unor reglementari stricte privind modul de constructie si aspectul estetic al noilor cladiri.
“Daca la inceputul anilor ?90 ne-am bucurat de faptul ca puteam cumpara apartamente de pe piata, acum constatam ca circa 50% dintre acesti proprietari au venituri foarte mici, care nu le pot permite plata cheltuielilor de intretinere. In acest caz cum sa ne punem problema reabilitarii unor cartiere intregi? Daca ei nu isi permit acest lucru?”, spune presedintele RUR.
Unul dintre cele mai izbitoare exemple este cel al balcoanelor blocurilor, care au fost inchise dupa dorinta, bugetul si estetica proprietarilor, creand astfel un amestec pestrit de termopane albe, negre, verzi, roz, cu fier si cheder de cauciuc sau tamplarie de lemn vopsita sau nu.
In statele din vest, si nu numai, administratia locala dezvolta un anumit set de reglementari privind aspectul estetic al cladirilor. Ele nu obliga proprietarii sa-si vopseasca locuinta intr-o anumita culoare, insa limiteaza abuzurile gen casa verde lana casa roz.
Orasul reprezinta insa efortul conjugat al populatiei de a se dezvolta. “Felul in care este configurat orasul e o imagine a cine sunt si cum sunt locuitorii sai. Bucurestiul este un melanj intre vechi si nou. Aceasta trecere insa ar trebui sa fie coerenta”, explica Popliceanu, care detine de doua luni functia de consilier in cadrul Directiei generale de dezvoltare teritoriala a Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor.