Ciuma pe Wall Street

Departe de mine să fiu “candidatul Wall Street-ului”, nu sunt decât un independent!

Mitt Romney omul de afaceri milionar care a câștigat alegerile din statul Iowa pentru învestitura republicană în cursa pentru Casa Albă s-a trezit pe cap cu o mare problemă. Nu mare, gravă! Cum să explici că nu ești din gașca Wall-Street, că nu le împărtășești idealurile, că misiunea ta nu este aceea de a le promova interesele când ai câștigat milioane de dolari din afaceri financiare?

După Iowa, unde și-a adjudecat o victorie chinuită la distanță de doar opt voturi de surprinzătorul Rick Santorum (fost senator de Pennsylvanya, sprijinit puternic de radicalii din Tea Party), Romney dă un al doilea examen, astăzi, în statul New Hampshire. Dar, deja alimentată de adversarii democrați, bănuiala că el ar întrupa idealurile lumii putrede a Wall-Street-ului prinde rădăcini și este speculată de adversarii săi republicani.

În șapte ianuarie, într-o dezbatere televizată care i-a reunit pe cei șase candidați republicani rămași încă în cursă, Santorum i-a aruncat-o în față: țara, spune el, “nu este o companie, nu avem nevoie de un director general, ci de un inspirator.” Hait!

Newt Gingrich (fost speker al Camerei Reprezentanților), un alt adversar cotat cu șanse la învestitura republicană și ieșit pe locul 3 la Iowa, a prins-o din zbor: Romney ar fi, după el, îndrăgostit de modelul Wall-Street unde “puteți să apucați o companie și s-o înghițiți prin cumpărarea datoriei (leverage buy-out). În fond, puteți pompa bani și apoi să lăsați salariații lați pe podea.”

De unde până unde aceste vorbe acre, îngrozitoare, de parcă Romney ar fi fost prin asupra faptei jumulind companii, trimițând oameni în șomaj, lăsându-i “lați la podea”?

Înainte de a intra în politică, în 2003, Romney a fost cofondatorul și șeful unui fond de investiții, Bain Capital. Miza pe start-up-uri pe care le ajuta să se se dezvolte “prin îndatorare” sau investea în companii pe care le “însănătoșea” apoi le revindea. Obiectiv: a face un profit substanțial. Sau cel puțin așa susține corespondentul Le Monde la New York, Sylvain Cypel.

La mijlocul lui decembrie, Gingrich i-a cerut deja lui Romney “să ramburseze banii câștigați de-a lungul anilor în care a dus societăți în faliment și a aruncat salariații în șomaj.”

Despre cine vorbim de fapt? Exact despre același om, lider în cursa republicană și care proclamă că experiența sa managerială îi garantează capacitatea de a crea locuri de muncă!

Ieșit nevătamat sâmbătă din dezbaterea televizată, Romney a simțit foarte probabil că tensiunea care crește pe subiectul Wall Street.

Un alt candidat republican moderat, Jon Huntsman a avut, de asemenea de pus la îndoială, săptămâna trecută, fără să pronunțe vreun nume, trecutul cuiva care “a beneficiat ani de zile de zeci de milioanele de dolari ai comunității Wall Street”, drept urmare este “într-un fel captiv” pentru a fi socotit drept cel mai bine plasat pentru a scoate țara din criză. Despre cine să fie vorba oare?

După atâtea atacuri, Mitt Romney a considerat că este timpul să dea explicații. Într-un interviu pentru canalul financiar Bloomberg TV, la finele săptămânii trecute, Romney și-a afirmat “independența” față de lumea financiară încercând să descrie fostul său fond de investiții drept un constructor de start-up-uri ai cărui finanțatori nu erau decât “prestatori de servicii”. Și, adaugă el: “În treacăt fie vorba, nu am lucrat niciodată pe Wall Street!”

În realitate, Mitt Romney, fiul unui important industriaș (fost director general al American Motors) și licențiat la celebra școală Business School de la Harvard, s-a jucat cu cuvintele.

Bain Capital, fosta sa companie, nu a avut niciodată, efectiv, sediul pe Wall Street (ci la Boston). Dar “Wall Street” este acum simbolul decăzut al lumii financiare. Or, Romney a fost, vreme de 20 de ani, membru activ al acestei “lumi financiare”, în sânul ei și-a ridicat considerabila sa avere.

El a mai susținut la Bloomberg TV că societățile pe care le-am ajutat au creat mai mult de 100.000 de locuri de muncă în plus față de cele care au fost pierdute (din reorganizarea societăților comerciale – n.n.).”

Problema este că Romney evocă sistematic trei societăți de succes, arată Sylvain Cypel: o mare papetărie. Staples, lanțul de magazine Sports Authority și o alta care a restaurat Domino’s Pizza. Dar trece sub tăcere numeroase cazuri în care investițiile lui s-au soldat fie cu delocalizarea unei companii, fie cu un faliment. Toate aceste din urmă “pozne” îi sunt amintite candidatului pe un site “dedicat” lui, Romneygekko2012.com.

Deja, printre candidații republicani, Romney a primi cel mai mare sprijin din partea mediilor financiare. Potrivit The New York Times, Romney a adunat 32 mil. dolari, doar până la 1 octombrie trecut, fiind urmat de un alt candidat, Rick Perry (guvernatorul Texasului, locul 4 la Iowa) care a strâns la jumătate din bani – 17 mil. dolari.

Astfel Stephen Schwartzman, creatorul fondului Blackstone a organizat mai multe strângeri de fonduri în favoarea sa la care au participat investitori importanți. Chestiunea este: divulgarea acestei relații este favorabilă sau nu candidatului sau nu?

Pe Wall Street această apropiere a ajuns o temă de dezbatere: “Dacă este desemnat candidat, puneți-vă centurile de siguranță, avertizează Henry Kravis, de la fondul de investiții KKR și se explică: “Vom fi descriși cu toții drept ca spoliatori de bunuri care fac bani aruncând oamenii în șomaj.”

Alții se tem că stigmatul Wall Street, dacă el se impune în dezbatere, va prejudicia capacitatea lui Romney de a coaliza rândurile republicanilor. Stigmatul nu-i va atinge pe cei care poartă banderola capitalismului drept efegie a libertății, comentează Sylvain Cypel. Dar imaginea de “finanțist prădător” va fi prea puțin pe gustul republicanilor care sub Bush sau Obama au acuzat risipirea a miliarde și miliarde de dolari aruncate în arenă de statul federal pentru sprijinirea Wall Street-ului.

În ceea ce-i privește pe democrați, ei își ascut deja săbiile. Romney nu este “un creator de locuri de muncă; este un tâlhar (de locuri de muncă – n.n.)” a comentat duminică celebrul strateg electoral David Axelrod, omul care l-a făcut președinte pe Barack Obama și care îi conduce campania și pentru un al doilea mandat. Nici nu se putea mai bine ca Romney să-i sublinieze spusele când, o zi mai târziu doar, luni, și, iarăși, cu doar o zi înainte de alegerile din New Hampshirem a susținut, citat de BBC: “Mi-ar plăcea să pot concedia persoanele care îmi furnizează servicii (medicale – n.n.) mie”.

Un site, destinat să-i amintească lui Romney cariera “hrăpăreață” în afaceri a fost deja creat. Se intitulează Romneygekko2012.com.

Ei bine, “Gekko” este numele speculatorului imoral dintr-un film al lui Olivier Stone, intitulat, cum altfel?

Wall Street!

Nici Barack Obama nu este departe. William Daley, secterarul general al Casei Albe, principalul colaborator al președintelui care tocmai și-a dat demisia astăzi a fost, înainte de a ajunge cel mai influent om din preajma șefului statului, membru în conducerea băncii pentru afaceri JP Morgan Chase, una dintre cele mai hulite instituții financiare de le Wall Street.