CLUBBING / Fite triste

Nu o data am constatat ca oamenii cu mai putini bani se distreaza mai bine. Ce-i drept, cei mai multi dintre ei o fac pe muzica proasta, dovedind inca o data ca geniul e o nefericire, vorba lui Eminescu. Cand vine insa vorba de fite de club, banii nu sunt in relatie directa. Avem doua extreme: wanna-be-ul si barbatul care chiar a facut singur banii. Adesea, clubber-ul inchipuit, nouveau riche sau cu Porsche de la mama, este mult mai fitos decat oamenii care beau linistiti intr-un club pe care ar putea sa-l si cumpere. Intre DJ se spune ca cel mai demonstrativ din sala e cel mai slab cotat. El incearca sa atraga atentia si sa-si mareasca aceasta cota. Pe care si-o stie mica si bleaga. Cand vedeti fitosi care afiseaza o plictiseala cool sa nu credeti ca ei se prefac. Poate se prefac plictisiti, dar adevarul e si mai trist: ei chiar sufera! Merg la petreceri la care canta trupe pe care nu le inteleg (exemplu Deine Lakaien), se straduiesc sa intre in haine cu cat mai multe etichete la vedere si totusi nu-i fotografiaza decat prietenii. Sau, ma rog, niste oameni care par prieteni. M-am intalnit de curand cu o proaspata-si-nu-stiu-pentru-cat-timp doamna, care venise la petrecere D&G din cap pana in picioare. Avea chiar si breloc D&G. La cheile masinii pe care, desigur, le tinea cand “distrata” pe degete, cand pe masa. Poate ca nu sunt cel mai grozav exemplar uman, dar NICIODATA NU VOI MERGE LA O PETRECERE SAU LA UN CONCERT PENTRU CA E TRENDY SA FIU ACOLO! Sincer. Nu alerg dupa bilete la Madonna. Nici macar dupa invitatii. Daca vreau sa vad play-back si circ pot sa-mi cumpar DVD-ul. Macar le vad pe ambele mai de aproape…

Mi s-a atras atentia ca in cartea mea, Filosofia Sexului, apar “intamplari cu DJ”, dar in rubrica din ziar… deloc. Daca e sa ma iau singur la misto (ca tot e la moda autoironia) in carte nu apar intamplari cu DJ, ci cu mine, iar scopul Clubbing-ului nu e cultul personalitatii, ci un fel de informare care nu satura, ci mai degraba deschide pofta. Apropo de asta, regret ca v-am sugerat sa nu mergeti la Tiesto, pentru ca in deschidere pune amicul Greeg, un nesuferit incapatanat si absolvent de Litere, ca si mine. Golan, tupeist si cu alegeri vestimentare dezastruoase, DJ Greeg (vezi foto) este de fapt un mare sensibil, fan James Lavelle si altii. Sincer, Tiesto nu cred sa fie pe lista lui de preferinte, dar niciun DJ din Romania nu ar refuza sa-i incalzeasca sala olandezului. Ce sper este ca tupeul lui sa tina si acolo si sa puna ce muzica vrea el. Cat despre “intamplarile cu DJ”, o sa va povestesc una care demonstreaza ca nici fitele nu sunt o inventie romaneasca. Mixam back-to-back cu un alt DJ cand un neamt urca impleticindu-se pana in nacela din care dominam vizual regretatul club Ramirez. Intr-o engleza mult mai aproximativa decat a noastra ne-a cerut o piesa de doi lei, in conditiile in care setul de pana atunci era un electro versus 80’s de mare angajament. L-am refuzat politicos, dar el a inceput sa se agite, ca vorbeste cu patronul, ca zburam, etc… etc… I-am intins o hartie de 500 si l-am sfatuit sa merga in Regie. Gestul, nu prea elegant, trebuie sa recunosc, a avut efectul scontat, l-a scos pur si simplu din minti. Moment in care un alt expat, in aparenta englez, a urcat pana la noi sa ne felicite pentru muzica de pana atunci si sa ne intrebe daca ne-ar deranja sa ne cumpere ceva de baut. Neamtul s-a facut alb, cat se putea vedea in semi-intuneric. Am aflat mai tarziu ca englezul era CEO la o multinationala, iar neamtul unul dintre angajatii lui. q.e.d.   raduco@profm.ro