Clubul de la Roma si criza actuala (20)

Notam, in episodul trecut, ca societatea americana cultiva, de vreme indelungata, un adevar esential: ca numai competitia duce la performanta. Mai departe, performanta produce bogatie. Dar nici competitia, nici performanta si nici bogatia nu pot exista fara organizare. Surplusul de performanta, una dintre uriasele resurse de bogatie ale Americii, se baza cu deosebire pe o buna organizare a muncii. Numeroase intreprinderi americane, care de-a lungul timpului au aruncat serii intregi de spirite viguroase in valmasagul competitiei economice, au invatat sa nu faca nici un gest lipsit de semnificatii; si mai ales sa nu faca gesturi intamplatoare. Cultura firmelor americane, o intelepciune straveche si rodnica, acorda organizarii perfecte cea mai mare atentie.

O buna organizare a muncii nu este insa posibila fara decizii bune. Fara un bun management al calitatii. De aici vin si succesele in economie: de la calitatea inalta a nenumarate decizii din companiile americane. Americanii stiau inaintea altora ca viata economica era tot mai dependenta de capacitatea de decizie a actionarilor, a managerilor, a specialistilor. Caci in fiecare clipa era nevoie de o decizie buna, imposibil de obtinut fara impletirea profesionalismului cu raspunderea maxima. Pentru ca in fiecare clipa erau investiti bani in noi afaceri, se multiplicau reteaua de fabrici, cea de servicii, se vindeau sau se cumparau actiuni pe piata de capital, se faceau imprumuturi sau erau dati bani cu imprumut, se prospectau noi piete, se renunta la piete traditionale. O comparatie cu transportul rutier este in acest sens semnificativa. Un sistem de drumuri, chiar sofisticat, exista inca din antichitate. Cand, insa, circulatia autoturismelor a facut explozie, a fost nevoie de o noua organizare. S-a trecut la perfectionarea retelelor de sosele, de autostrazi, apoi la extinderea lor. La fel mergeau lucrurile in companiile economice. Deindata ce progresul tehnologic luase avant, conjugandu-se cu o masiva diversificare a operatiunilor financiare, s-a dezvoltat nevoia ca in fiecare clipa sa fii mai bun decat concurentii, sa ai o mai mare viteza de reactie, sa judeci bazandu-te pe cele mai exacte si pe cele mai complete informatii. Daca deciziile erau bune, conturile companiilor se umflau. Daca decizia era gresita, se goleau. De multe ori se goleau intr-atat incat pierdeau totul.

Lumea toata cauta capital. Dar capital nu insemna doar un cont in banca, actiuni la rafinarii, la fabrici de automobile sau la companii financiare. Cunostintele stiintifice, tehnice, economice insemnau si ele capital. America, tara care isi asigurase cresterea permanenta a venitului, facea investitii mari in educatie.

O convingere devenea tot mai puternica: aceea ca fara un bun management al calitatii, la care nu ajunge nimeni fara o buna educatie, fara o temeinica pregatire, nu poate fi vorba de o adevarata economie de piata. Fiindca piata era de multa vreme departe de a fi doar un spatiu de comert. Era un spatiu cultural. Si cultura de piata incepea cu adevarul preturilor, al costurilor de fabricatie, al cursurilor de schimb si al dobanzilor. Plus ideea fundamentala ca numai o buna organizare poate pune in prim-plan nu munca in sine, fapt nesemnificativ, ci recunoasterea muncii de catre piata. Iata baza de plecare. De aici a decolat America. Fara o cultura a competitiei, fara o cultura de piata, fara imaginatie pusa la lucru nu s-ar fi putut inchega niciodata acel triunghi magic – democratizarea investitiilor, democratizarea imprumuturilor si democratizarea bunastarii – model la care ravnea o mare parte a lumii si care prindea cheag in America.

Imaginatia, in America, lucra fara incetare. Scornind continuu unelte noi, tehnologii noi, institutii noi. Sau perfectionandu-le pe cele existente. Unelte, tehnologii, institutii, piete. In acest context a reusit America sa-si dezvolte cele mai puternice piete din lume. Iar piata financiara, grupare de institutii ce multiplica bani economisiti, era cap de afis. Institutii specifice, banci, burse, fonduri de investitii, societati de asigurari atrageau milioane, chiar zeci de milioane de americani.

Continuarea miercurea viitoare