Clubul de la Roma si criza actuala (XIII)

O plimbare prin Tokio, noaptea, e fascinanta. Mai cu seama in decembrie, cand metropola, fara sa fie intimidata de criza economica izbucnita la inceputul anilor ’90, s-a gatit pentru sarbatoarea Craciunului. Sunt mirat. Ce legatura au japonezii cu nasterea Domnului? Insotitorul meu, un functionar al Guvernului Japoniei cu vechi state de servicii, imi spune ca “e mana comertului”. Si continua sa-mi explice cu cel mai firesc ton: “Daca in America si in Europa, de Craciun, se deschid portile cele mari ale consumului, magazinele dublandu-si ori triplandu-si vanzarile, de ce comerciantii japonezi ar rata o astfel de oportunitate?!”. Iata asadar ca reclamele luminoase, toate ingenioase, ii indeamna pe japonezi sa dea buzna in magazine si sa cumpere cadouri de Craciun. Pe blocuri uriase, apartinand marilor magazine sau centrelor de afaceri, il vedeam in sute de exemplare pe Mos Craciun, conturat electronic, cu dimensiuni de zeci de metri, alergand si el dupa cumparaturi si burdusindu-si sacii pentru noaptea in care se va intalni cu copiii. “E greu de imaginat ce pofta de consum au capatat japonezii!”, imi spune insotitorul meu, cu o reala satisfactie in glas… Si astfel ajunge sa-mi povesteasca despre credite: “Dupa razboi, in Japonia nu se traia bine. Dar oamenii sperau si munceau. Cand cresterea economica a facut explozie, ajungand la ritmuri unice in lume, li s-a dat drumul creditelor de consum. Ne-am repezit in banci, am imprumutat bani si ne-am satisfacut poftele. Atunci am simtit ca incepem sa traim. Sa traim bine”.

M-am convins de acest adevar la Banca “Sumitomo”, un imperiu financiar ce dobandise proportii gigantice inca inaintea fuziunii cu Banca “Tokyo”, cand era numarul unu in lume judecata dupa acumularile de capital total. De indata ce cresterea economica a explodat in Japonia, ritmurile fiind tot mai mari, banii au inceput sa curga spre “Sumitomo” in flux continuu. Aveau de unde sa vina. In conditiile afirmarii catorva tigri in regiune, in Asia aparusera clase mijlocii instarite. Bancherii de la “Sumitomo” s-au aratat dornici sa le administreze banii. Cei de la “Sumitomo” si cei de la alte banci japoneze. Administrau bani si dadeau imprumuturi pentru investitii, pentru case ori pentru consum curent. In aceasta zona prospera, cu multi oameni bogati, Japonia era cea dintai. Nu intamplator, in anii cresterii economice, in topul miliardarilor lumii isi facusera loc multi japonezi. Erau nume celebre din industrie, din comert, din afacerile imobiliare si hoteliere. Dar bancile japoneze nu concentrau bani numai din aceasta zona bogata, ci si din toate zonele bogate ale lumii.

Insotit de unul dintre specialistii bancii “Sumitomo” si purtand la rever un ecuson ce-mi asigura unda verde, am patruns in cel mai important dintre sanctuarele templului: departamentul de schimburi valutare. Ceva greu de imaginat si greu de descris se petrecea acolo. Privirile erau bombardate de semnale luminoase, ce se derulau fara intrerupere pe sute de metri de panouri electronice. Pentru ca in fiecare secunda realitatile se modificau: la New York, la Londra, la Paris, la Frankfurt, la Roma. Toate marile piete financiare de pe planeta erau legate prin mii de fire informationale de aceasta uriasa hala in care puteai sa vezi, dintr-o data, miscarea banilor intr-o lume aflata intr-o nesfarsita goana dupa bani.

Era in 1994, catre sfarsitul anului. Cat de mult se schimbase lumea! Se inmulteau banii si, acolo unde ei ajungeau in valuri, se schimba nu doar standardul de viata, ci si stilul de viata. Chiar si la japonezi, desi in ceea ce ii priveste nerabdarea se impleteste rareori cu iluzionarea. Caci ei fac de obicei casa buna cu rationalitatea. Fata monedei luate cu imprumut li se paruse insa si lor stralucitoare: confortul obtinut dintr-o data. Dar priveau imediat si reversul monedei: daca bancile creditau tot, casa, mobila, aparatura electrocasnica, aparatura electronica, automobil, insemna ca totul era al bancii. Banca era proprietarul. Familia creditata beneficia de confortul platit de banca in mod conditionat. Si-au spus insa, si japonezii, asemenea americanilor, ca e mai bine asa. In fond, conditiile nu priveau numai dezavantaje, ci si avantaje. Japonezii primeau astfel un indemn in plus sa castige bine si sa-si plateasca lunar ratele plus dobanzile. Iar ca sa castige bine trebuiau sa munceasca bine. Asa ca nu doar familiile ieseau in castig, ci si societatea. Caci traiul confortabil era platit cu munca performanta in folosul societatii.

Reflectam la fata locului, in Japonia, in decembrie ’94, la realitati pe care le vazusem pe viu, intaia data, cu mai bine de doua decenii in urma. Trecusera, deci, peste 20 de ani de cand, in capitala Austriei, in vara anului 1970, aflasem cate ceva despre creditul imobiliar si creditul de consum… in stil american. Era prima mea documentare in Apus. Specialistii austrieci erau preocupati, atunci, sa aduca visul american la ei acasa. Ii fascina ideea ca o familie tanara, obtinand credite bancare, poate porni in viata asigurandu-si dintr-o data tot confortul: locuinta, mobila, aparatura casnica, automobil. Toate fiind la confluenta cu dreptul de dispozitie al bancii sau al bancilor pana la achitarea celei din urma rate. Tanara familie era impinsa astfel sa munceasca din rasputeri, sa lupte pentru venituri in crestere, ca sa-si poata plati datoriile. Si nu numai pentru atat. Confortul casnic, obtinut pe datorie, ii schimba familiei stilul de viata, fapt ce o determina sa vrea sa castige si mai mult, sa obtina bani pentru hrana, pentru imbracaminte si pentru nenumarate alte cheltuieli curente. Sa castige mai mult… prin urmare sa munceasca mai mult.

Primarul din acea vreme al Vienei, social-democratul Felix Slavik, era convins ca vest-europenii, care capatasera deja gustul consumului pe datorie si, in plus, incepusera sa angajeze credite ipotecare pentru constructii de case, vor fi atrasi intr-o masura tot mai mare de stilul american al muscaturii din painea zilei de maine. Previziune corecta. Si iata ca visul american al bunastarii pe datorie s-a raspandit si a cucerit pas cu pas vaste teritorii pe planeta. Inclusiv Japonia.

Continuare: miercurea viitoare