Cochiliile din care ies bani

Cojocarul Ion Francu traieste de cativa ani de pe urma melcilor. Ii cumpara de la culegatorii din satele din jurul Fagarasului si ii vinde la o fabrica din Targu-Mures. De acolo, “marfa” ajunge in restaurantele de lux din Franta, Olanda si Germania.

In Cincu toata lumea stie care este casa lui Francu. La poarta lui se strang batrani si copii cu plase si galeti in mana. Stau frumos la coada, sa-si primeasca banii. Pivnita e plina de lazi oranduite langa ziduri.

In cateva si-au desertat satenii din Toarcla galetile cu melci. Banii o sa le ajunga o vreme pentru paine si ulei. Acum e prea cald, iar melcii stau ascunsi in iarba mare.

Ion Francu isi spune in gluma melcar sef. De opt ani traieste de pe urma melcilor. Strange micile animale de la sateni, le transporta pana la Targu Mures si incaseaza bani frumosi. De acolo, acestia ajung in farfuriile parizienilor, in restaurantele de pe malurile Senei.

30 de tone de melci

Cu un paharel de zmeurata in fata, cu catelul la picioare, Francu isi priveste gradina cu mandrie. Din munca lui si-a pus gospodaria la punct.

“Inainte am fost cojocar si croitor. Faceam haine trainice de blana. Dupa Revolutie am inceput si eu sa culeg melci. Ca toata lumea de pe aici. Ii cautam cu detectorul, prin iarba. Cum arata un detector de melci? Simplu. E un bat de alun, lung de un metru, decojit, cu care lovesti iarba”, spune barbatul, mandru de gluma sa. Pe multi oraseni cu ifose i-a pacalit cu detectorul lui de melci.

Melcii se culeg cel mai bine din aprilie pana la inceputul lui iunie. Apoi creste iarba si cu greu se mai gasesc. In anii buni a strans de la oameni si 80 de tone de melci. Ii ducea cu tirul la fabrica. Anul asta au fost mai putini. S-au strans numai 30 de tone.

A vrut sa creasca si in gradina. Dar a lasat-o balta. “De ce sa-i cresc? Ma trezeam ca mi-i fura tiganii, apoi tot la mine veneau sa mi-i vanda”, zice el cu obida.

Gust de pipota de gaina si creier pane

Arunca un pumn de graunte porumbeilor si cearta mata, care tocmai a sarit la ei. Pisica are un cercel de argint in ureche, iar stapanul e tare mandru de ea.

“Am lasat intr-o iarna, pe cuptorul stins, un castron plin cu melci fripti. A bagat nasul in ei, i-a mirosit, apoi a fugit mancand pamantul. atie ea ce stie”, zambeste Francu.

Nu mananca melci. I-a gatit sotia, dar a refuzat sa se atinga de ei. “Sunt nebun sa mananc asa ceva? Nevasta i-a gatit ca la carte. I-a oparit de vii, apoi i-a fiert cu smantana, rosii si mirodenii. Baiatul mare a mancat, dar eu nu.

Am auzit ca seamana la gust cu pipota de gaina. Cica ii simti in gura de parca ar fi creier de porc”. Se uita la melcii din ladita si se minuneaza cum pot unii sa manance asa ceva. In restaurantele din Germania, o portie de melci ajunge la 10 marci.

“Melcarii” din Toarcla

Cateva ladite le are de la satenii din Toarcla, un sat frumos de langa Cincu. Acolo iarba e grasa, numai buna pentru melci. Inainte era un sat mandru, cu gospodarii bogate, tinute de sasi. Acum au mai ramas putini locuitori, iar cei mai multi sasi au plecat in Germania. Au ramas in urma lor casele si biserica evanghelica, ridicata in secolul al XIII-lea.

Batranul Andrei aamu a strans in primavara asta cateva galeti de melci. Banii i-au ajuns pentru tigari. Dar e multumit si asa.

“Ce sa facem si noi! De 30 de ani culeg melci. Suntem saraci si orice ban cinstit e binevenit. Cand da caldura, imediat se ascund in iarba si gata, nu-i mai gasesti”, spune acesta. Ca mai toti satenii, nu gateste melci. Dar a mancat odata si i-au placut.

“Mi-a dat nepotul niste piftelute, fara sa stiu din ce sunt facute. Erau tare bune, le-am mancat cu pofta. Parca erau facute din carne de porc. Apoi mi-a zis nepotul ca-s din melci. Mai ca nu mi-a venit sa cred”, zice acesta, sprijinindu-se in baston.

Minerva Gabor are trei copii. Culege si ea melci si ii vinde cu 9.000 kilogramul cojocarului Francu. Ii alege pe cei mai mari, ca sa atarne la cantar.

Vanator de pasari

Ion Francu pune cu grija pe masa sticla de zmeurata. El a preparat-o, la fel cum face licori din capsuni salbatice si visine. Atarnate pe un perete, stau impaiate o mierla si un uliu, pasari vanate de el. Ii plac animalele. Ii este ciuda ca nu poate pastra in gradina nici un arici.

“Catelusa omoara aricii. Pacat. ?eposii astia starpesc serpii si sobolanii din gospodarii. Fiecare cu rostul lui pe lume. Din cate stiu eu, melcii nu sunt daunatori. Numai melcii fara cochilii fac prapad in varza”.

Fostul cojocar este mandru de ocupatia sa. atie ca, desi nu o sa puna niciodata gura pe o tocanita de melci, cu banii luati pe acestia copiii lui n-o sa duca niciodata lipsa de mancare.

Cei mai mari melci sunt in Ardeal

Melcii ating o viteza de patru metri pe ora si se inmultesc rapid. In medie, fac 50 de oua si ajung la maturitate in doi ani. Traiesc la umbra, in conditii de umiditate, iar in conditii de captivitate, fara hrana, supravietuiesc doua saptamani.

Carnea este folosita la conserve si mancare gatita. Cochiliile si “matele” se folosesc pentru ingrasaminte. Pe langa om, principalii inamici ai melcilor sunt berzele si fazanii. Sunt mancati si de animalele domestice, porci si gaini.

Ion Francu este de parere ca de departe cea mai buna zona pentru culegerea melcilor este Ardealul. “Se mai culeg si in Moldova si Basarabia. In Regat nici nu poate fi vorba de asa ceva. Melcilor le prieste numai iarba grasa, din zonele cu verdeata. Cei mai multi si cei mai mari melci se gasesc in Ardeal”.