Cocosismul simpatic

Sa fie vreo zece ani de cand m-am despartit de Cornel George Popa undeva pe langa Sala Palatului, cu promisiunea lui febrila ca ne va oferi un reportaj bomba pentru LA&I-ul de la Cotidianul. Trebuia sa fie ceva despre Chisinau, ori un fragment dintr-o planuita robinsonada in Mizilul postceausist, pe urmele lui Geo Bogza… Dar a disparut fara urma.

Stiu ca am scris candva cu placere despre una dintre cartile sale (Cinzeci si sase de blitzuri si alte chestii, 1993, Dobitocul de tantar, 1996, Nesimtitul, 1997), de umor mucalit, cu sentimentalismul deghizat in cinism si tupeu. Proze de moldovean ambiguu, pufos, epicureu si parsiv, un iesean ambitios, tras la rindeaua mistocariei regatene. Prozele traznite ale unui autor dotat cu imaginatie haioasa, cu simtul situatiilor comice si darul poantei, insa hartuitor prin orgoliu, capricii si mai ales prin directetea ce frizeaza nu o data obraznicia.

Din 1997 l-am pierdut din orizont. Cred ca s-a cheltuit cu frenezie in bulburucii tranzitiei, de vreme ce a ajuns sa ia acum cateva luni taman premiul pentru dramaturgie originala al UNITER, cu piesa – fatalmente! – Viata mea sexuala. Iata-l acum venind sa ne condimenteze concediul estival cu o carte care poate sta bine langa De ce iubim femeile a lui Mircea Cartarescu. Mi-e teama sa spun ca e un fel de Sancho Panza pe langa Don Quijote, pentru ca insasi cartea lui Cartarescu face figura de Sancho Panza&Rusinante tropaindpe langa Orbitorul calare de Nostalgia. In orice caz, daca as fi librar, le-as recomanda cititorilor impreuna, ca pe Tartarin din Tarascon cu vocile sale: cea sonora, care exclama: “acopera-te de glorie” si cea interioara, care dubleaza cuminte: “acopera-te cu flaneaua”.

“Daca ati ajuns cu lectura pana aici, scrie Popa la p. 150, probabil aveti impresia ca sunt un individ usor libertin, contagios de spontan, ca incurajez expansiunea sexuala a planetei. Gresit. Sfaturile mele sunt adresate barbatilor liberi. Barbatilor lipsiti de un aranjament precis, nelogoditi, neinsurati, celibatari, divortati. Barbatilor care au dreptul si pot accede la femei fara sa raneasca alte femei”. Tipologic vorind, astfel de carti s-au scris mormane in lume si pe la noi acum un secol si mai bine, mai ales dupa Charcot, Freud&Co., fie in cadrele educatiei sanitar-psiho-civic-sexuale, fie la modul spumos al bunelor maniere in dulcea umbra a budoarului galgaind de emotiile, parfumurile, pozitiile, secretiile si extazele ce necesitau un cat mai rafinat savoir faire. Dar ce avem aici este un hibrid captivant si nu o data suculent de cruzimi autoconfesive si pedagogie ritoasa, cu alintari de motan impertinent, dar si autopersiflari de bun simt ultragiat, cu triumfuri puerile si esecuri sexuale, cu tactici de agatat stradal si donjuanism imberb. Ansamblu – adevarat – prolix, cu exces de pliuri si fandari, dar – atentie – cu nimic misogin, nimic vulgar, nici o umbra de macho-ism pectoralo-stupid, ci autentic, intr-o sinceritate cand jucata, cand in-credibila. calitati esentiale, acestea, date fiind premisele cartii, atat de pandite de capcana facilitatii impure, jegoase, grobiene.

Meserias onest, rece si plin de bune intentii, Popa aseaza chirurgical totul pe masa. In special pentru lectorii de 14-24 de ani, baieti si fete, franchetea lui este, pe cat de atragatoare, pe atata de folositoare. Nu trebuie si nu poti sa fii de acord cu el intotdeauna. totul e sa te lasi provocat. Si sa te judeci singur, in deplina sinceritate. Cartea-i, pe rand, draguta si aroganta, sincera si prefacuta, ingenioasa si ridicola, infatuata, fumata, jenanta, pedanta, surprinzatoare si rudimentara, dar una peste alta este o curiozitate care intriga, asmute si convinge in egala masura. Merita citita si comentata in cuplu, intre cupluri, la chermeze.

Cum sa nu fii de acord ca, vara, te asediaza innebunitor nuditatea afisata a nimfetelor (si nu numai), ca “femeile agata la fel ca barbatii, dar o fac diferit”, ca “femeile sunt incantate ca barbatii observa la ele si altceva decat picioare, fund si sani”, sau ca “femeile nu-si asuma sexul asa cum si-l asuma barbatii”? Dar cum sa fiu tocmai eu de acord ca “institutia casatoriei e ca o ruina turistica, bantuita de fantome”? Sigur, “cei care au o prima relatie cu o fata de varsta aproximativ egala cu a lor devin familisti clasici”. Sigur ca “un cuceritor adevarat nu ofera nume de femei. El ofera cel mult povesti despre ele”. Si sigur ca “o femeie apreciaza totdeauna un barbat care stie sa se retraga”. Dar personal cred ca este o aberatie ideea ca “a cunoaste femei e cel mai placut mod de a-ti petrece timpul, iar cine gandeste altfel e ori prea batran ori are alta orientare sexuala”! Vezi bine ca “un tip destept sufera mai mult decat un prost”, dar nu se poate accepta ca o fatalitate ca “marii cuceritori s-au ales din randul barbatilor neinsurati”.

In orice caz, subscriu la ceea ce poate fi extras de aici ca morala a fabulei: “Asa cum exista masculi grobieni, tampiti si ticalosi, exista femei proaste, nesimtite, usuratice, lacome si frivole. Orice barbat are in el cateva apucaturi de maimuta si umbra unei codite de porc. Orice femeie are macar o coasta de drac si un usor penaj de gaina. Si unii si altii trebuie sa dam deoparte multa mizerie pentru a ajunge la grauntele de aur cautat…”

*) Cornel George Popa, Barbatul ca produs. Cum pot fi cucerite femeile. Ghidul barbatului tanar, Editura F undatiei Pro, 2005, 295 pag.