COLECTII / Fictiune fara frontiere

O colectie initiata la Editura Paralela 45 de Gheorghe Craciun, in care au aparut, in diferite formate, un mare numar de carti interesante din cele mai diverse literaturi ale lumii. In general sunt carti valoroase dar care nu s-au aflat in prim plan, n-au obtinut premii si, fapt si mai important, au aparut de ceva vreme, uneori chiar secole. Prin urmare, nu este vorba intotdeauna de carti noi sau relativ noi (desi se intampla si asta) care sa aiba un succes efemer, ci de fictiuni care s-au stabilit in timp si si-au castigat un prestigiu. Iata cateva dintre ultimele titluri. Louis-Ferdinand Celine – “Guignol’s band I” si “Guignol band II (Podul Londrei)”. Traducere din limba franceza de Irina Negrea. Volumul reuneste sub un singur titlu, dupa intentia initiala a lui Céline, doua carti publicate la un interval de 20 de ani – “Guignol’s band” si “Podul Londrei”. Ele formeaza o cronica funambulesca a peregrinarilor lui Ferdinand prin Londra anilor 1915-1916, dupa reformarea sa din armata, iar stilul naratiunii este unul inconfundabil, inca de la inceput: “Ai plecat in viata cu sfaturile parintilor. N-au rezistat in fata existentei. Ai nimerit in niste incurcaturi unele mai groaznice decat altele. Ai iesit cum ai putut din aceste conflagratii funeste, mai mult piezis, ca un crab balos, de-a-ndaratelea, cu picioare in minus. Te-ai si distrat copios uneori, sa fim drepti, chiar si in cacat, dar mereu chinuit de nelinisti ca porcariile vor reincepe… Si intotdeauna au reinceput… Sa ne aducem aminte!” Milorad Pavic – “Celalalt trup”. Traducere din limba sarba de Marian Stefanescu. Milorad Pavic este un important scriitor sarb nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura de experti din Europa, Statele Unite si Brazilia. Romanul de fata a aparut in 2006. Este povestea a trei cupluri din vremuri si locuri diferite: primul, in lumea de azi, cel din naratiunea cadru; al doilea – o poveste de dragoste din Venetia anului 1764, in vremea Carnavalului); al treilea – tot in secolul al XVIII-lea, in primele decenii, la Sent Andrej, “pe Dunare, la o ora de trap de la Budapesta spre Nord”. Ii leaga, dincolo de iubire, cautarea unor semne ale celuilalt trup. “Acest celalalt trup al nostru duhovnicesc este alcatuit din amintirea trupului nostru pamântesc si din nadejdea acelui trup pamantesc ca n-o sa moara chiar de tot, ci ca se va asemui lui Hristos care ne intareste in aceasta nadejde prin Invierea Sa. Caci sufletul poarta in amintire urma sau imaginea trupului sau viu care e mort si se intoarce in tarana, dar pe care-l poate insufleti.”

Kim Man-Jung – “Visul involburat al celor noua”. Traducere din limba coreeana si note de Tae Hyun Oum. Man-Jung Kim (1637-1692) este unul dintre marii scriitori clasici coreeni. A fost un inalt functionar, a cazut in dizgratie si a fost exilat, in 1689, pe o insula in extremitatea sudica a tinuturilor coreene, unde a scris romanul de fata, a carui actiune se petrece in China. E o parabola a vietii ca vis, un roman de atmosfera, plin de ritualuri si fast al vietii cotidiene, in egala masura un bildungsroman. Iata cum prezinta editura actiunea cartii: “Discipol al marelui maestru Yoo-Gwan, Sang-Jin se indragosteste in drumul de intoarcere de la Palatul de Clestar, de cele opt zane mesagere pe care le zareste pe un pod, pe Varful cu Lotusi. Si zanele, si discipolul sunt trimisi in Infern si apoi in exil printre oameni. Sang-Jin renaste ca So-Yoo, intr-o familie saraca, la marginea Imperiului. Ajunge insa un mare invatat, inalt functionar si chiar general victorios.”