COLECTII/ Mica biblioteca de psihologie

O foarte interesanta si mai ales utila colectie a lansat Editura Univers Enciclopedic – Mica biblioteca de psihologie. Au aparut Theodule Ribot -“Memoria si patologia ei”, Karen Horney – “Conflictele noastre interioare. O teorie constructiva asupra nevrozei” si Alfred Adler – “Sensul vietii”. Sunt carti de referinta in domeniu, publicate cu multe decenii in urma, chiar acum mai bine de un secol, dar care isi pastreaza interesul si azi. Toate trei sunt prezentate cititorilor nostri, indeosebi studenti medicinisti sau specialisti, de neobositul dr. Leonard Gavriliu. O observatie pentru redactorii editurii: poate la viitoarele volume vor avea grija sa adauge macar un paragraf, daca nu o jumatate de fila, cu activitatea autorilor respectivi, personalitati in general foarte importante, dar inca necunoscute cititorului care nu e avizat cu problemele psihologiei. Theodule Ribot – “Memoria si patologia ei”. Traducere, eseu introductiv si note de dr. Leonard Gavriliu: “In lipsa memoriei, viata psihica s-ar pulveriza intr-o serie de momente izolate, traite strict in prezent (deci de fapt netraite!), fara raport cu trecutul, si nici cu clipa imediat urmatoare. Memoria este aceea care ne da sentimentul continuitatii, fiind un instrument strategic al dezvoltarii si adaptarii. Cu cat in memoria noastra se depoziteaza un trecut mai bogat si mai variat, cu atat perceperea si priceperea prezentului sunt mai ample si mai profunde, iar previziunea elementelor viitoare, planificarea si dirijarea in cunostinta de cauza a conduitei, in vederea atingerii scopurilor fixate, devin tot mai exacte si mai adecvate.” Autorul precizeza intr-un cuvant-inainte ca si-a propus sa realizeze in aceasta lucrare o monografie psihologica a maladiilor memoriei si sa traga niste concluzii. Cartea a aparut in 1881, dar este inca utila si azi.

Karen Horney – “Conflictele noastre interioare. O teorie constructiva asupra nevrozei”. Traducere, avanprefata si note de dr. Leonard Gavriliu. Psihanalista Karen Horney (1885-1952) a recunoscut ca ii datoreaza mult lui Freud, dar a reusit sa deschida noi perspective practicii curative. “Desi tratamentul nevrozelor grave sta in mainile expertilor, eu inca mai cred ca, cu pretul unui efort asiduu, ne putem angaja noi insine pe lunga cale a eliberarii de propriile noastre conflicte.” Cartea aceasta, din 1945, este consacrata progreselor psihanalizei la acea data.