COLECTII / Poeti romani contemporani (II)

Una dintre putinele edituri din tara care publica cu o consecventa de admirat poeti romani, multi dintre ei aflati la portile afirmarii sau cunoscuti intr-un cerc extrem de ingust, este Brumar din Timisoara – si pentru eforturile sale de a sustine aceasta colectie si a persevera intr-o intreprindere care in mod cert nu-i aduce decat un profit spiritual, poetul Robert Serban merita aplauze indelungate, ca intr-un spectacol de prima mana. Din colectia „Poeti romani contemporani”, pe care o coordoneaza, continuam prezentarea ultimelor aparitii.     Michel Martin – „Inima tuturor lucrurilor”. Nascut in 1983 in Brasov, traieste din 2003 la Londra. A publicat volumul de versuri “Ipostaze de bestie” in 2004. In „Steaua”, publica „Manifestul postsuprarealismului” reluat, mai tarziu, si de alte reviste literare. „Un postsuprarealism sucit (ori, poate, nu chiar intru totul postsuprarealism), prin busculada migaloasa asupra realitatii, marcheaza poemele lui Michel Martin din acest volum care il va incalci pe cititor. Autorul este un rebel in si cu o cauza, fiindca se obstineaza sa-si apere propria manie si razmerita impotriva unei lumi devenite greu de ingurgitat sau prea fanata din pricina cliseelor. Nu in zadar cartea incepe cu urmatoarele versuri: „cine sa mai arda/ trei anticariate cu labii in oras fiind acesta/ un sentiment postiubire nesuprarealist”. La prima vedere, poemele din volum sunt construite ilogic; in strafundurile lor exista, insa, un discurs logic intern, in care esafodajul este acela de a recalibra lumea in funtie de o transparenta incuietoare si obscuritati ironic catifelate. Si unele, si altele par sa ii fie necesare lui Michel Martin in balanta dorita a fi cu tendinta dezechilibrata a realului. (…) „Inima tututor lucrurilor” nu este facuta pentru un cititor lenes, nici pentru unul cu tabuuri, nici pentru un cititor al poeziei douamiiste. Este exclusiv pentru cititorii exotici, in caz ca mai exista asa ceva.” (Ruxandra Cesereanu)  

Vladimir Udrescu – „Scot cavaleria. 33 de poeme cavaleresti”. „pe sub vesminte avea/ in loc de piele/ o pulbere de cuvinte/ reci ca gheata.// pana sub picurii fiintei albastre/strabatuse/ un orbitor drum roman/ in sandalele sale/ din petice scitice// pentru o clipa/ o spuma de ceremonii celeste/ i se asezase pe ochi/ ceasul contemplatiei incremeni/ intr-un filigran inlacrimat/ de care/ mult mai tarziu isi aminti// acum/ fulgi din respiratia-i incendiata/ zboara ca pastaile-n vant/ din spatele vidului apare/ si gloria adoptiva// putea sa taca/ sau/ sa-si taie venele// cu toate acestea/ laudandu-se cu suferinta/ si-a pus singur perfectiunea/ pe crestet”.Autorul a studiat Literele la Cluj, dupa care, dupa propria marturisire, s-a indragostit de un vers. „Definitiv. Cred ca e singurul stih din literatura romana care poate impinge un poet pe marginea prapastiei. Versul acela era, este si va fi: <<De plange Demiurgos doar el aude pansu-si”. Vladimir Udrescu a publicat poezii in mai multe reviste, sub diferite pseudonime.