Colecționarul de povești/ de Ziarul de duminică

Din 11 februarie, timp de o lună este deschisă la Galeria Galateea din București expoziția „Colecțioanrul depovești” a ceramistei Lucia Lobonț. „Cred că poveștile sunt universale și ele ating oamenii la modul cel mai intim. Colecția de povești vizuale ale Luciei Lobonț – spune Mónika Pădureț într-o prezentare – constituie un jurnal intim al călătoriilor imaginare și reale ale Luciei, o expunere a stărilor emoționale ale unui om căruia i se pare esențială comunicarea. Un jurnal intim al unui om tânar, foarte pasionat de ceea ce face, vede și simte in jurul lui. O colecție de povești care își propune ceva simplu – să fixeze în memorie lucruri esențiale cum ar fi: frumosul, bucuria, emoția, fragilitatea, forța lucrurilor firești… Cred că este evidentă bucuria de a povesti a Luciei. Pentru mine este… Bucuria de a povesti cu ajutorul unui material ca porțelanul, nu e la îndemâna oricui. Lucrările ei sunt filele unei cărți cu povești, știute și neștiute, de pretutindeni. O carte vizuală care ne aduce la suprafață emoțiile cele mai firești. O carte care ne este arătată mai neconvențional, desfășurată într-o expoziție clasică de ceramică.”

Lucia Lobonț este artista ceramistă născută la Cluj, în 1972, absolventă a Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu”, Facultatea de Arte Decorative Cluj, secția ceramică, promoția 1997. Încă din perioada studenției, artista a expus lucrări în cadrul a numeroase expoziții de grup din țară sau din străinătate, participând chiar la „Messe Ambiente” din Germania (Frankfurt), una dintre cele mai de notorietate expoziții de ceramică din Europa.

Lucrările artistei au putut fi admirate  la Cluj, Bistrița, Sibiu, dar și în străinătate. În perioada 2002-2005 a fost designer „United Potteries” în Saigon, Vietnam. A participat la expoziții colective în China, Germania, Anglia, Italia.

Este a doua participare a Luciei Lobonț la Galeria  Galateea. Anul trecut a mai fost prezentă în expoziția coelctivă „Persona” cu o instalație de portrete japoneze, care amintesc de arta ukio-e, de pulsația efemeră a cotidianului.