Comportament și bani

Când e vorba de bani, oamenii iau două feluri de decizii: să cumpere bunuri și servicii sau să investească în diverse active. În ceea ce privește achiziționarea de bunuri și servicii produse de economia reală, aș parafraza un celebru actor american: prea mulți oameni cheltuie bani pe care nu i-au câștigat încă ca să cumpere lucruri de care n-au nevoie pentru a impresiona oameni pe care nu-i plac!

Dar nu acesta este subiectul prezentului articol, ci mai degrabă comportamentul legat de cel de-al doilea tip de decizii, și anume investițiile în diverse active care au legătură cu lumea financiară (depozite în diverse valute, acțiuni, obligațiuni, valori imobiliare, fonduri de investiții, fonduri private de pensii etc.). Conceptul comun tuturor investițiilor financiare este evaluarea activelor întrucât, în ultimă instanță, deciziile investitorilor individuali sau instituționali se bazează pe comparații de preț și valoare și pe așteptările subiective cu privire la evoluția acestora.

În articolul anterior atrăgeam atenția că deciziile noastre legate de bani au la bază atât riscuri, cât și incertitudini. Însă oricâte riscuri și incertitudini ar exista, mulți dintre noi tot luăm decizii, pentru că obiectivul nostru principal este să câștigăm. Așa cum spunea Keynes, “Dacă natura umană n-ar simți tentația să-și asume riscuri, doar în urma unor calcule seci n-ar fi prea multe investiții. Nimeni nu își asumă riscuri așteptându-se să piardă”. Și, totuși, foarte mulți pierd.

Toți ne considerăm peste medie în ceea ce privește inteligența, aptitudinile, clarviziunea, luciditatea… Iar persoana întâi plural din afirmația anterioară mă include și pe mine, nu este doar o formulare impersonală care îl absolvă pe autor de orice implicare. Adam Smith, un maestru al studiului naturii umane, a descris foarte bine resortul deciziilor noastre legate de bani, și anume: “Trufia arogantă pe care cei mai mulți oameni o manifestă atunci când e vorba de propriile abilități și încrederea absurdă în propriul noroc”.

Orice decizie legată de bani implică două elemente distincte, dar inseparabile: pe de o parte, datele obiective și, de cealaltă parte, opinia subiectivă cu privire la oportunitatea de câștig sau pierdere în urma acelei decizii. Deși datele sunt aceleași pentru toată lumea, ele nu sunt însă suficiente pentru a determina care este valoarea pentru fiecare, deoarece ignoră consecințele unui rezultat anume pentru persoana care trebuie să ia decizia atunci când viitorul este incert. Cu alte cuvinte, utilitatea așteptată de fiecare în parte depinde de circumstanțele particulare ale persoanei care ia decizia și nu putem presupune că riscurile anticipate de fiecare individ sunt egale ca valoare.

Potrivit teoriei financiare neoclasice, investitorii acționează în mod rațional și, în procesul decizional, iau în considerare toate informațiile disponibile. Astfel, potrivit ipotezei piețelor eficiente, piețele de investiții sunt perfecte, lichide, competitive și complete, iar prețurile activelor reflectă adevărata “valoare intrinsecă” a acestora.

Totuși, ultimele cercetări din domeniul științei financiare comportamentale (behavioural finance), o disciplină la intersecția dintre economie și psihologie, evidențiază extrem de multa iraționalitate în luarea unor astfel de decizii, iar prețurile activelor au fluctuații foarte mari, fără a avea la bază modificări majore în fundamentele economice. Această nouă inter-disciplină are la bază două elemente principale:

Primul element se referă la erorile de judecată ale investitorilor care, pornind de la nivel individual, se pot manifesta la nivelul pieței (așa se ajunge la bulele speculative). Psihologia ne demonstrează că de multe ori convingerile noastre suferă de erori sistematice, sursa problemei fiind de natură cognitivă, adică derivă din felul în care gândim.

Cele mai frecvente prejudecăți cognitive sunt determinate fie de stereotipuri, fie de convingeri care se bazează doar pe o singură informație, de regulă cea care este prima disponibilă, pe informații care sunt ușor accesibile ori care au avut parte de o mediatizare excesivă sau pe date care confirmă preferințele sau opiniile noastre inițiale.

Al doilea element se referă la preferințele comportamentale ale investitorilor în legătură cu atitudinile față de risc și randament, respectiv față de câștig și pierdere, care se manifestă printre altele prin aversiunea față de pierdere și aversiunea față de regret. De cele mai multe ori, deciziile legate de bani, uneori chiar și în cazul oamenilor educați sau inițiați, au la bază metode empirice, stereotipuri, zvonuri sau motivații emoționale precum lăcomia, frica sau instinctul de turmă. Concluzia este că deciziile legate de bani țin mai mult de psihologie decât de economie.

Deși în ultimele decenii înțelegerea noastră cu privire la știința financiară a progresat mult, rămân în continuare o sumedenie de întrebări la care nu există încă răspunsuri. În general, procesul de luare a deciziilor financiare, fie de către oameni simpli, fie de către instituții financiare sau de către piețe, rămâne într-o zonă gri, așteptând ca cercetătorii să aducă mai multă lumină.

De aceea, cei care sunt puși în fața unor decizii cu implicații financiare, fie ei bancheri, legiuitori sau investitori, trebuie să ia în considerare adevărata natură a oamenilor, cu alte cuvinte imperfecțiunile, complexitatea și, mai ales, raționalitatea lor limitată, pentru că, în ultima instanță, sistemul financiar este o oglindă a naturii umane.

Totuși, diversitatea naturii umane este mai degrabă o binecuvântare decât un blestem. Dacă fiecare ar evalua riscurile în același fel, multe oportunități legate de risc nu s-ar realiza. Unii acordă o utilitate scăzută unei probabilități de câștig, pentru că obiectivul lor suprem este să-și conserve capitalul. Cei mai aventuroși acordă o utilitate mai ridicată unei probabilități mici de câștiguri mari și o utilitate scăzută unei probabilități mai mari de pierdere. Fără aventurieri, lumea s-ar învârti mai încet. Suntem,

într-adevăr, norocoși că oamenii diferă în apetitul lor pentru risc și în comportamentul lor față de bani.

Dan Pascariu este președintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Țiriac Bank