Versiunea completă
Media & Advertising

Compozitorul Temistocle Popa a decedat la vârsta de 92 de ani

Compozitorul Temistocle Popa a decedat, marți dimineață, la vârsta de 92 de ani, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanții Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR).

Diana Parvulescu · 26 noiembrie 2013 · 3 min de citit

Compozitorul Temistocle Popa a decedat, marți dimineață, la vârsta de 92 de ani, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanții Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR).

Temistocle Popa va fi înmormântat, joi, la ora 13.00, la Cimitirul Ghencea din Capitală, au declarat, pentru MEDIAFAX, apropiați ai familiei.

Sicriul cu trupul neînsuflețit al compozitorului a fost depus, marți dimineață, la Capela Cimitirului Ghencea.

Compozitorul și instrumentistul Temistocle Popa s-a născut pe 26 iunie 1921, la Galați, potrivit site-ului UCMR.

A urmat studiile muzicale la Conservatorul București (1935-1939) cu Ioan D. Chirescu și Faust Nicolescu (teorie-solfegiu), Petre Elinescu și Vasile Jianu (flaut), în paralel continuându-și educația muzicală la Școala Militară de Muzică din București (1938-1942), unde a început să practice și saxofonul. A participat la cursurile de perfecționare de la Uniunea Compozitorilor (1953-1955) cu Ion Dumitrescu (teorie-solfegiu), Florin Eftimescu (armonie), Marțian Negrea și Tudor Ciortea (compoziție, forme muzicale), Constantin Bugeanu și Mircea Basarab (instrumentație/orchestrație).

A fost instrumentist în orchestrele Teatrelor Atlantic (1943-1947) și Alhambra (1947-1949) din București, în orchestra Teatrului de Estradă (1949-1957) și Orchestra de jazz București (1957-1962). A întreprins turnee artistice în țară și peste hotare (URSS – 1957 și 1962 Polonia – 1962 și 1967, Cehoslovacia – 1964, Bulgaria – 1966).

A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (în anii 1963, 1964, 1965, 1966, 1970, 1972, 1973, 1974, 1976, 1981, 1983, 1985) și cu Premiul de excelență al UCMR (2001), cu Premiul de creație (1963, 1964, 1965, 1966), cu Marele Premiu (1969) și cu Premiul de popularitate (1998) la Festivalul și Concursul de muzică ușoară de la Mamaia, cu Premiul internațional “Lira de Aur” de la Bratislava (1985), cu Ordinul Meritul Cultural cls. IV (1969) și cls. II (1974). A făcut parte din jurii naționale și internaționale internaționale (Irlanda) de concursuri de muzică ușoară.

Compozitor cu o vastă experiență de interpret/instrumentist (flautist, saxofonist) în diverse orchestre de jazz și teatre de revistă, timp de peste un sfert de veac, în perioada tinereții, Temistocle Popa a reușit să se impună la vârsta de 40 de ani printr-un șlagăr de mare popularitate (“Lalele”, 1961), care i-a deschis calea spre muzica ușoară, de film și de revistă.

Colaborând în cinematografie cu mari regizori (Sergiu Nicolaescu, Elisabeta Bostan, Francisc Munteanu și Geo Saizescu), a scris muzica unor pelicule de succes, precum ciclul “Veronica”.

Nelipsit de pe afișele Festivalului de la Mamaia, cucerind aproape toate premiile posibile, Temistocle Popa a devenit – în scurtă vreme – un compozitor de largă audiență națională. Nu a ocolit cântecul pentru copii și nici cântecul coral de mase (cu unele concesii politice), înscriindu-și numele printre acelea ale creatorilor de certă popularitate ai anilor 1970-1985.

A creat muzică de teatru, muzică simfonică, muzică de film, muzică corală, muzică pentru copii, muzică ușoară.

Printre filmele a căror muzică a creat-o s-au numărat: “Tinerețe fără bătrânețe” (1968, regia Elisabeta Bostan); “Cântecele mării” (1971, regia Francisc Munteanu); “Astă seară dansăm în familie” (1972, regia Geo Saizescu); “Veronica” (1973, regia Elisabeta Bostan); “Despre o anume fericire” (1973, regia Mihai Constantinescu); “Veronica se întoarce” (1973, regia Elisabeta Bostan); “Pirații din Pacific” (1975, regia Sergiu Nicolaescu și Gilles Grangier); “Mama” (1977, regia Elisabeta Bostan); “Eu, tu și Ovidiu” (1978, regia Geo Saizescu); “Rătăcire” (1978, regia Alexandru Tatos); “Saltimbancii” (1981, regia Elisabeta Bostan); “Un saltimbanc la Polul Nord” (1982, regia Elisabeta Bostan); “Grăbește-te încet” (1982, regia Geo Saizescu); “Secretul lui Bacchus” (1983, regia Geo Saizescu); “Sosesc păsările călătoare” (1985, regia Geo Saizescu); “Căsătorie cu repetiție” (1985, regia Virgil Calotescu); “Călătorie de neuitat” (1990, regia Geo Saizescu; muzica în colaborare cu Dumitru Lupu); “Trahir” (1993, regia Radu Mihăileanu).

Printre melodiile compuse de Temistocle Popa se numără: “Astă-seară m-am îndrăgostit” (interpretată de Adrian Romcescu), “Cu cine semeni dumneata” (Dan Spătaru), “Margarete” (Margareta Pâslaru), “Și m-am trezit că iubesc” (Margareta Pâslaru), “Veronica” (Margareta Pâslaru), “În rândul patru”, cunoscut și ca “În rândul patru banca de la geam” (Dan Spătaru și Anda Călugăreanu), “Lalele” (cunoscut mai ales prin interpretarea de Luigi Ionescu) etc.

În anul 2004, Temistocle Popa a fost decorat cu Ordinul Național “Serviciul Contencios”, în grad de Cavaler.

Citește și