Computerul, inca la varsta copilariei

Cipurile calculatoarelor sunt imbunatatite la fiecare 18 luni, dar cu toate acestea, cand vine vorba de o banala conversatie, un copil de 7 ani e superior unui cip de ultima ora. De ce le ia computerelor atat de mult timp sa recunoasca scrierea sau vorbirea, se intreaba specialistii?

Exista un raspuns foarte simplu, care insa nu rezolva dilema: pentru ca e greu. Daca va uitati la un copil care abia deprinde tainele abecedarului, o sa puteti intelege acest lucru.

“Una din dificultatile pentru care scrisul este atat de greu de recunoscut este chiar faptul ca informatia cu care lucram variaza enorm,” explica un profesor al Universitatii din Kent. “Scrierea e individuala, iar numarul exemplelor e infinit.”

Cea mai recenta incercare de a crea un computer care sa recunoasca scrierea apartine celor de la IBM care au prezentat, chiar luna trecuta, TransNote, un computer “conectat” la o bucata de hartie.

In principiu, orice este scris pe un petec de hartie este transferat in forma digitala, dupa care este stocat in computer. Cu toate acestea, recunoasterea scrierii se face suficient de rapid abia dupa ce computerul este “antrenat” sa recunoasca scrisul respectiv.

In spatele succesului partial al celor de la IBM sta o lunga istorie a esecurilor, care incepe prin anii ’70. Norocul si l-au incercat Apple Newton si chiar Microsoft. Computerele lor n-au facut decat sa ramana in istorie sub numele ironic de “Dynabooks,” un fel de dinozauri preistorici.

Un lucru este clar: cata vreme exista atatea tipuri de scriere si cata vreme unii dintre noi scriem atat de greu lizibil, este greu de creat computerul care recunoaste scrierea instantaneu.

In orice caz, specialistii spun ca vom avea din ce in ce mai multe modalitati de interactionare cu propriul computer, pe masura ce controlul vocii devine mai prezent.