Comunicarea sustenabilă a României cu instituțiile UE

Comunicarea sustenabilă a unei țări membre a Uniunii Europene cu instituțiile europene trebuie să fie o prioritate pe agenda oricărei capitale europene. România a făcut progrese în ultimii ani, dar mai are încă de parcurs câțiva pași pentru sustenabilitate. Ce e necesar în acest sens? Care e rolul instituțiilor naționale, al aleșilor europeni, al media europene și naționale? La aceste întrebări încercăm să răspundem în prezentul articol. 

În primul rând, e nevoie de acțiune individuală eficientă, iar în al doilea rând e nevoie de echipă și de optima circulație, cu bună credință, a informației cu privire la aspectele europene. Mai precis, fiecare actor român în relația cu UE trebuie să își eficientizeze activitatea și să comunice mai bine cu ceilalți actori, dincolo de orice bariere inter-instituționale sau politice; în fond, e vorba de un imperativ ce ține de interesul național. 

Un rol aparte îl are cooperarea dintre instituțiile naționale, fie ele permanent reprezentate la Bruxelles sau doar venite “în delegație” și Parlamentul European respectiv Comisia Europeană. În Parlamentul European și Comisia Europeană sunt români cheie, precum europarlamentarii și comisarul european, și echipele lor; de asemenea, câteva sute de români lucrează în direcții generale ale Comisiei, iar câteva zeci în cadrul secretariatului general al Parlamentului European și al Consiliului UE. Facilitarea și îmbunătățirea comunicării între toate aceste luminițe de cunoaștere și influența în materie de afaceri europene, face ca lumina acțiunii naționale să fie mult mai puternică: în fond, una e să ne plimbăm cu mai multe lanterne, alta să aprindem un far. 

De asemenea, pentru a nu fi puși periodic în defensivă cu dosare precum Schengen sau MCV, e important să dăm măsură valorii interacțiunii românești cu instituțiile UE. Am avut un avânt inițial cu dosare precum cele legate de Marea Neagră și Dunăre, dar a sosit momentul ca România să fie continuu și predictibil producătoare de propuneri europene de calitate, fie singură, fie în echipă: să nu uităm ce face Polonia în materie de Parteneriat Estic alături de Suedia. În acest context, nu trebuie omis rolul jucat de consolidarea prieteniilor personale și naționale: Miniștrii precum Sikorski fac echipă în propuneri cu omologi precum Carl Bildt și alții. 

Nu în ultimul rând, trebuie să ne “localizăm” în perioada în care trăim, marcată de criza eurozonei, consolidarea bugetară, și dezbatarea inevitabilă privind viitorul – federal sau nu – al Europei. Autoritățile române își pot exprima opinia prin editoriale în presa vest europeană sau prin cea națională, mesajul lor public denotând și o influență mai mare cu privire la dezbaterile la care asistăm: modelul tăcut și puternic nu ajută mereu. Suntem încă la începutul jocului european, e bine să fim ambițioși, au trecut 7 ani, căci cine cere mai mult de la sine și de la alții are șansa să primească mai mult. Dacă ne maximizăm punctele puternice – precum creșterea economică, și le minimizăm pe cele negative, avem șansa să reusim, depinde de noi!

Dan LUCA este Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 cărți despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european și dilemele comunicării. Este profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia), București și Cluj.