Cel puțin in mediul urban, aspirația mai veche a tuturor fetelor cu vârste intre doi și douăzeci și doi de ani – aceea de a fi balerine – a fost altoită pe aceea de a fi și prințese, sirene, zâne, intr-un cuvânt personaje de basm (de preferință pozitive). Ce se intâmplă după aceea cu această aspirație primordială vedem in viața de zi cu zi.
Din motive ce țin de efectele incă netrecute ale
izolării culturale la care am fost supuși, aceste evadări intr-o
lume minunată, proprie celor mici, au fost rareori intruchipate in
spectacole profesioniste. Nu este vorba neapărat de numărul redus
al acestui tip de producție, ci mai degrabă de raritatea celor in
care proporțiile dintre real, oniric și discernământ asupra
scenografiei, luminilor, costumelor, regiei sau acțiunii
propriu-zise să se regăsească intr-o proporție capabilă să ne
transpună cu adevărat, indiferent de vârstă, in lumea
basmelor.
Rareori am simțit căldura
aplauzelor pentru lucrul bine făcut la un spectacol dedicat
copiilor așa cum s-a intâmplat la recenta premieră a Studioului
Experimental de Operă și Balet “Ludovic Spiess” (SEOB) al Operei
Naționale București cu
Visul unei nopți de vară, poem
coregrafic după piesa lui William Shakespeare, pe muzică de Felix
Mendelssohn, in concepția regizoral-coregrafică a Mariei Popa și
scenografia Andreei Koch (debut cu acest spectacol pe scena
bucureșteană). Faptul că reprezentația a avut loc in foaierul
galben al ONB a contribuit la crearea unei intimități, poate chiar
a unei complicități speciale cu personajele.
Cât despre Puck – căci dacă Puck
nu e, nimic nu e, atunci când vorbim de capodopera lui Shakespeare
-, acesta a fost la inălțime. Actorul Iulian Gliță a arătat prin
interpretarea sa că intâlnirea de grație dintre arta coregrafică și
cea dramatică este posibilă, cu accentul pe o impresionantă
disponibilitate afectivă pentru publicul foarte tânăr. Copiii,
majoritatea fetițe, dar nu numai, cu vârste cuprinse intre doi și
cincisprezece ani, alături de părinți și bunici, au fost cuceriți
de la primele gesturi și cuvinte de aura magică cu care Puck a
invăluit intregul spațiu de joc. Spectatorii au fost de asemenea
seduși de modul in care balerinii Cristina Osiceanu, Mugur Valsami,
Mădălina Stoica, Bogdan Plopeanu, Silvia Rotar, Alexandru Negru,
Andrei Dolcoș (excepțional in rolul dublu Măgarul și Thisbe) și
Sorin Mihai au ințeles să intre in rol.
Performanța merită subliniată cu
atât mai mult cu cât este vorba de cel mai tranșant și neiertător
public și de faptul că această intrare in dimensiunea emoțională a
rolului constituie o carență mai veche a producțiilor coregrafice
de la noi. Adaptându-se spațiului mic de joc, protagoniștii, cărora
li s-au adăugat și elevi de la Liceul de Coregrafie “Floria
Capsali” din București, au dat viață costumelor de basm și au
conferit strălucire machiajului laborios și foarte convingător,
intr-o atmosferă in permanență judicios sugerată de eclerajul ce
părea a fi intotdeauna “de acolo”.
La sfârșit a avut loc intâlnirea
cu personajele, iar la plecare fiecare copil a primit câte un zmeu
minuscul de hârtie pe coada căruia scria “Nu uita să
visezi”.
O astfel de grijă pentru lucrul
bine făcut te face să-ți pui intrebări de genul “Cum de românii
aceștia au putut?” și să fii un pic mai optimist gândindu-te la un
viitor cultural mai puțin imbecilizat. Dar și mai mânios, in
același timp, pe tot mai mulți dintre cei din jur care fac exact
contrariul, căutând să ne convingă că așa este de fapt
normal.
OLTEA ȘERBAN-PARAU (n. 12
martie 1969) este muzicolog și critic muzical, actualmente
redactorul-șef al postului public Radio România Cultural, după ce a
condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semnează in
continuare rubrici săptămânale in Ziarul de Duminică și
Adevărul literar. Activitatea ei publicistică cuprinde peste
2.000 de articole apărute in presa scrisă, majoritatea pe teme
muzicale, sute de emisiuni și programe de radio și numeroase
emisiuni și apariții TV. Este semnatara traducerii și a articolelor
privind compozitorii români pentru Larousse – Dicționar de mari
muzicieni, și responsabilă cu secțiunea muzicală a
Dicționarului enciclopedic. Este membră a Uniunii
Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai
multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului
Radiofonic al Consiliului Național al Audiovizualului in 2002 și
Premiul pentru Publicistică al Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor din România in 2006.