Versiunea completă
Ziarul de Duminică

CONCERT/ Realitatea unui Vis

Cel puțin in mediul urban, aspirația mai veche a tuturor fetelor cu vârste intre doi și douăzeci și doi de ani – aceea de a fi balerine – a fost altoită pe aceea de a fi și prințese, sirene, zâne, intr-un cuvânt personaje de basm (de preferință pozitive). Ce se intâmplă după aceea cu această aspirație primordială vedem in viața de zi cu zi.

Parau Oltea Serban · 14 aprilie 2010 · 4 min de citit

Din motive ce țin de efectele incă netrecute ale izolării culturale la care am fost supuși, aceste evadări intr-o lume minunată, proprie celor mici, au fost rareori intruchipate in spectacole profesioniste. Nu este vorba neapărat de numărul redus al acestui tip de producție, ci mai degrabă de raritatea celor in care proporțiile dintre real, oniric și discernământ asupra scenografiei, luminilor, costumelor, regiei sau acțiunii propriu-zise să se regăsească intr-o proporție capabilă să ne transpună cu adevărat, indiferent de vârstă, in lumea basmelor. Rareori am simțit căldura aplauzelor pentru lucrul bine făcut la un spectacol dedicat copiilor așa cum s-a intâmplat la recenta premieră a Studioului Experimental de Operă și Balet “Ludovic Spiess” (SEOB) al Operei Naționale București cu Visul unei nopți de vară, poem coregrafic după piesa lui William Shakespeare, pe muzică de Felix Mendelssohn, in concepția regizoral-coregrafică a Mariei Popa și scenografia Andreei Koch (debut cu acest spectacol pe scena bucureșteană). Faptul că reprezentația a avut loc in foaierul galben al ONB a contribuit la crearea unei intimități, poate chiar a unei complicități speciale cu personajele. Cât despre Puck – căci dacă Puck nu e, nimic nu e, atunci când vorbim de capodopera lui Shakespeare -, acesta a fost la inălțime. Actorul Iulian Gliță a arătat prin interpretarea sa că intâlnirea de grație dintre arta coregrafică și cea dramatică este posibilă, cu accentul pe o impresionantă disponibilitate afectivă pentru publicul foarte tânăr. Copiii, majoritatea fetițe, dar nu numai, cu vârste cuprinse intre doi și cincisprezece ani, alături de părinți și bunici, au fost cuceriți de la primele gesturi și cuvinte de aura magică cu care Puck a invăluit intregul spațiu de joc. Spectatorii au fost de asemenea seduși de modul in care balerinii Cristina Osiceanu, Mugur Valsami, Mădălina Stoica, Bogdan Plopeanu, Silvia Rotar, Alexandru Negru, Andrei Dolcoș (excepțional in rolul dublu Măgarul și Thisbe) și Sorin Mihai au ințeles să intre in rol. Performanța merită subliniată cu atât mai mult cu cât este vorba de cel mai tranșant și neiertător public și de faptul că această intrare in dimensiunea emoțională a rolului constituie o carență mai veche a producțiilor coregrafice de la noi. Adaptându-se spațiului mic de joc, protagoniștii, cărora li s-au adăugat și elevi de la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” din București, au dat viață costumelor de basm și au conferit strălucire machiajului laborios și foarte convingător, intr-o atmosferă in permanență judicios sugerată de eclerajul ce părea a fi intotdeauna “de acolo”. La sfârșit a avut loc intâlnirea cu personajele, iar la plecare fiecare copil a primit câte un zmeu minuscul de hârtie pe coada căruia scria “Nu uita să visezi”. O astfel de grijă pentru lucrul bine făcut te face să-ți pui intrebări de genul “Cum de românii aceștia au putut?” și să fii un pic mai optimist gândindu-te la un viitor cultural mai puțin imbecilizat. Dar și mai mânios, in același timp, pe tot mai mulți dintre cei din jur care fac exact contrariul, căutând să ne convingă că așa este de fapt normal.

OLTEA ȘERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog și critic muzical, actualmente redactorul-șef al postului public Radio România Cultural, după ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semnează in continuare rubrici săptămânale in Ziarul de Duminică și Adevărul literar. Activitatea ei publicistică cuprinde peste 2.000 de articole apărute in presa scrisă, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni și programe de radio și numeroase emisiuni și apariții TV. Este semnatara traducerii și a articolelor privind compozitorii români pentru Larousse – Dicționar de mari muzicieni, și responsabilă cu secțiunea muzicală a Dicționarului enciclopedic. Este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului Național al Audiovizualului in 2002 și Premiul pentru Publicistică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România in 2006.

Citește și