CONCERT/Viitorul sună popular?

Reprezentând nu doar o cauză mai bună, ci tot mai mult o necesitate stringentă, aducerea în sala de concert a unor categorii de public pierdute în aparență pentru marea muzică trece în ultima perioadă din zona evenimentului ieșit din comun, în aceea a unor manifestări cu un oarecare grad de periodicitate. Fie că este vorba despre Ateneul Român, Sala Radio sau parcarea din Piața Revoluției – care devine spațiu de concert nu doar cu prilejul Festivalului Internațional George Enescu -, majoritatea acestor acțiuni au câteva trăsături comune. Este vorba în primul rând de afluența ridicată a publicului și nu în ultimul rând de modul entuziast în care acesta își manifestă mulțumirea de a veni în contact cu muzica și cu intepreții ei.

În fond despre ce este vorba ? Mai merită oare să acredităm ideea că popularul este adversarul ideii de cultură, în zona muzicală mai sus amintită cel puțin? Ce este mai productiv? Să ne lamentăm cu gândul la – de cele mai multe ori utopice – vremuri apuse, sau să ne raportăm cu luciditate și fără resentimente la realitatea săltăreață a zilei de azi? Care dintre cele două atitudini are viitor?

Sunt întrebări la care cred că un răspuns corect poate fi dat numai după participarea la câteva evenimente la care programul de concert cuprinde doar opusuri de cea mai largă popularitate, în cadrul unor concerte de regulă ieșite din periodicitatea stagiunilor permanente, susținute artistic de preferință de orchestre bune și de soliști de prim rang. Abia atunci există posibilitatea de a observa cât de evidentă este întâlnirea dintre frica de popular și popularitate a celor care se autoconsideră inițiați și cea de necunoscut a celor care din varii motive nu au avut prilejul de a veni în contact cu atmosfera de concert până la o anumită vârstă.

În fond, este vorba doar despre muzică. De cele mai multe ori foarte bine scrisă și care nu degeaba a rezistat probei de foc a timpului, fascinând zeci de generații de ascultători din toate colțurile lumii. Chiar dacă în acest sezon au fost oarecum afectate de vremea ploioasă, două concerte de acest tip au reușit să facă sală arhiplină, deși inițial fuseseră programate în aer liber: Promenada Operei din data de 9 mai și Concertul Orchestrei Naționale Radio în avanpremiera Expoziției Mondiale de la Shanghai, care s-a ținut nu la Teatrul de Vară Herăstrău, așa cum fusese programat, ci la Sala Radio.

Acesta din urmă a făcut sală plină (aproape 1.000 de locuri) în condițiile în care intrarea nu a fost liberă decât pentru elevi și studenți (cum este, de altfel, și în timpul stagiunii). Programul a conținut lucrări de popularitate din muzica clasică românească și universală: Rossini – Uvertura la opera Coțofana hoață, Bizet – Farandola din suita Arleziana, C. Porumbescu – Balada, Saint/Saens – Introducere si Rondo capriccioso, Mozart – Uvertura la Nunta lui Figaro, Gershwin – Rhapsody in Blue, Strauss – Kaiser Waltz, Enescu – Rapsodia I, soliști au fost Alexandru Tomescu și Horia Mihail, iar la pupitru s-a aflat Tiberiu Soare.

A fost alt public decît cel din stagiune, au fost spectatori entuziaști, care la final efectiv nu voiau să mai plece acasă. Pe viitor, dintre aceștia se vor alege cei care vor motiva existența și necesitatea unei vieți muzicale. Iar ei sunt aceia care vor înțelege legătura dintre muzica clasică, arta interpretativă și posibilitatea unei vieți marcate de lumina orizontului larg.

Fotografiile au fost realizate de Virgil Oprina.

Virgil Oprina (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziune din 1990 si este jurnalist free-lancer de televiziune si corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al Universitătii Nationale de Muzică are de asemenea si un master în muzicologie, fiind în prezent doctorand la aceeasi facultate. Scrie critică muzicală din 1995 adunând peste sute de articole publicate în reviste sau sectiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică si de realizator de documentare, reportaje si corespondente de televiziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană sau blues.