Concurenta neloiala

De cum da caldura, traiul cotidian cunoaste un plus de animatie. Strazile sunt mai pline, viata de zi, dar si cea de noapte a urbei palpita intr-un ritm mai alert. Pensionarii isi intarzie comerajul in fata blocurilor pana spre miezul noptii, iar gastile de cartier intra si ele, cu energie sporita, in schimbul de noapte.

Probabil ca prin mai toate zonele Capitalei, conflictul surd dintre generatii capata cam aceleasi tonuri patetice. Eu, cel putin, pot garanta de spectacolul la care ma vad obligat sa asist din spatiul in care imi petrec putinele ore de intimitate. Stafeta nevazuta se preda treptat: pe masura ce patrupedele de apartament sunt retrase la domiciliu, chiraiala doamnelor care le-au insotit se stinge in pacla inserarii, barbatii in varsta se duc si ei la culcare dupa ce au stigmatizat cum se cuvine prestatia echipelor de fotbal in ultimele aparitii TV, iar terenul abia eliberat e ocupat de liote mai zgomotoase. Cei care au tras la aghioase pana dupa pranz, stimulati copios de sangele tanar, se aduna sa schimbe impresii si sa-si marcheze teritoriul vremelnic ocupat de intrusi. Batranii vor sa doarma, tinerii vor sa comunice la tonuri inalte. Timid si sporadic la inceput, dialogul capata nuante dramatice.

De undeva de la etaj,o mana nevazuta arunca o punga de plastic plina cu apa. Jos proteste vehemente, sus pregatirea munitiei pentru sarja a doua. In scurt timp, beneficiind de aripa grea a intunericului, combatantii se confrunta direct si promit reciproc mamelor adversarilor tratamente greu de imaginat. Este fascinant cat de comun devine limbajul, desi, dupa toate aparentele, intentiile sunt diferite, iar scopurile opuse. Uneori, partea mai slaba recurge la oamenii legii, care vin sau nu vin. De altfel, galagiosii de la parter au o mobilitate teribila si rar se lasa cu amenzi. Chiar si dupa interventia politiei, nu este vorba decat de un armistitiu fragil; dupa o seara sau doua, lupta se reia de la zero.

Dimineata, dau drumul la televizor si odaia mi se umple de tipete stridente. In Parlament au loc schimburi de vorbe grele, acuzatii aruncate de o parte si de alta, taberele adverse, egal de ofensate, se invinuiesc de lipsa de civilitate, dar nici una nu face vreun efort sa calmeze situatia. Dialogul abia stins in cursul noptii in fata blocului se reia fara mari modificari, dar de la inaltimea tribunei. “Va comportati ca pe stadion!”, striga unul dintre beligeranti si o parte a asistentei aplauda, in timp ce restul fluiera si bate din picioare. In lipsa unui arbitru, meciul e nul. Dar cine a mai pomenit un meci intre galerii si aproape fara jucatori, oricum fara sportivitate? Inchid si televizorul, in speranta unei clipe de liniste.

Abia atunci incepe sa huruie monstruos o masina de gaurit cimentul, semn ca in tara asta se mai si lucreaza. Toata lumea isi reface apartamentele, dar nu toti isi aduc aminte sa plateasca intretinerea. Ca si modul de conversatie, oamenii imprumuta modelul financiar de la lumea buna.