Conducerea PD, in criza de autoritate

Lupta PSD cu PD s-a purtat pe doua fronturi – unul politic si celalalt adminstrativ. Ofensiva anti-PD a inceput imediat dupa alegerile locale din vara lui 2000, cand Traian Basescu, pe atunci doar vicepresedinte al PD,  a castigat primaria generala a Capitalei, in fata candidatului PSD Sorin Oprescu. Dar Consiliul General al Capitalei (CGMB) – Executivul Primariei – a fost castigat de PSD care a avut grija sa transforme victoria  lui Basescu intr-una lipsita de glorie. Rezultatul alegerilor generale din noiembrie 2000, dar mai ales rezultatul  slab obtinut de candidatul PD la presedintie, Petre Roman, a netezit calea lui Basescu spre sefia partidului. Nemultumiti de rezultatul scrutinului democratii au inlocuit echipa lui Petre Roman, fondatorul partidului, cu cea a lui Traian Basescu, la 18 mai 2001. Victoria politica  l-a expus si mai mult atacurilor partidului de guvernamant.
Rand pe rand, CGMB a luat multe dintre atributiile primarului general, iar scandalul de la Primarie a culminat cu blocarea de catre consilierii PSD, pentru aproape un an, a proiectelor convenite cu BEI si BERD. In plan politic, in numele “unificarii social-democratiei” PSD a inceput sa racoleze de-a valma alesii PD – parlamentari, primari, consilieri. Scandalul a ajuns la Internationala Socialista. Pe 17 mai 2002, Basescu a trimis o scrisoare acestui for in care se plangea de politica de racolare a PSD. In ciuda eforturilor sale, Basescu nu a putut impiedica ascensiunea PSD pe plan international. In ianuarie curent, PD a votat impotriva propunerii ca PSD sa devina membru cu drepturi depline al Internationalei. Desi lupta este inegala, Basescu a ales sa o continuie orcare ar fi pretul.
Situatia democratilor este cu atat mai sensibila cu cat, posibilitatea de a face aliante cu alte formatiuni politice este extrem de redusa. Orice colaborare cu PSD a fost exclusa de Basescu ca, de altfel, si cu PRM. UDMR sprijina puterea drept urmare singura varianta a ramas PNL. Basescu le-a facut o oferta de colaborare electorala inca din vara anului trecut catalogata de liberali,  la acea vreme, si ramasa  de atunci “o ipoteza politica”. Cele doua formatiuni colaboreaza in plan parlamentar si uneori in plan local dar forta lor este prea mica pentru ca efectele sa fie vizibile.

Roman: etapa conducerii colegiale
In mai 2001, cand democratii l-au ales pe Traian Basescu in locul lui Petre Roman, au optat, implicit, si pentru un alt stil de conducere a partidului si un alt mod de a face politica.
Timp de aproape zece ani, Petre Roman a fost promotorul unui tip de conducere colectiva a PD. Fostul presedinte a condus PD impreuna cu “baronii” politici ai partidului Radu Berceanu, Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu,  Sorin Frunzaverde, depasind, aproape intotdeauna, desele scandaluri ale fostei coalitii majoritare in care PD era protagonist. Titlul generic de baron PD nu are nici o legatura cu conotatia data de PSD acestui termen. De fapt PD a creat un anumit tip de politician: liberal, intrat in politica de pe spezele unei profesii puternice-arhitect, avocat, medici-cu personalitate si stil propriu. Fiecare era la locul potrivit, insa spre sfarsitul guvernarii 1996-2.000, profesionalismul lor politic a degenerat si, alaturat des cu afacerile personale a dat politicii romanesti apelativul baron. Sensul cuvantului a fost insa aprofundat abia acum de PSD.

Basescu: etapa pumnului de fier
Dupa alegerea lui Basescu, diplomatia a fost rapid inlocuita cu autoritatea, uneori exagerata a noului lider.
Pentru democrati acesta schimbare notabila nu a fost, sau cel putin nu ar fi trebuit sa fie surprinzatoare. La Conventia Nationala din mai 2001, Petre Roman a candidat cu motiunea “Incredere pentru fiecare, sanse pentru toti”, un fel de apel la sustinere in numele trecutului comun, care spune multe despre personalitatea sa politica. Pe aceasta partitura, Roman a evoluat intotdeauna ca presedinte al PD.
La pol opus, Traian Basescu, om politic al clipei, intotdeauna cu argumente la indemana, a candidat cu motiunea “Romania puternica, Romania social-democrata”, un mesaj net, puternic, fara subtilitati, care exprima clar modul in care intelege sa conduca partidul. Basescu este genul de om politic care se bazeaza pe el insusi, nu pe echipa. Poate tocmai din acest motiv- pe principiul ca la umbra nucului nu trebuie sa creasca nimic- Basescu  a promovat in functii de vicepresedinti oameni fara experienta politica, al caror nume nu avea rezonanta in partid: Viorel Pana, Liviu Negoita, Emil Boc, Ioan Onisei, Anca Boagiu, Adriean Videanu. Primii doi s-au retras din primul esalon zilele trecute, semn ca noua echipa nu a ajuns sa-si gaseasca un liant politic. Ceilalti vicepresedinti ramasi stau in spatele lui Traian Basescu, fara a-si asuma puncte de vedere diferite de ale lui. Din randul noii garzi a PD s-a remarcat Emil Boc, unul dintre cei mai bine pregatiti lideri politici din Parlament. Desi initial si-a propus si a determinat schimbarea radicala a vicepresedintilor PD, ulterior Basescu a simtit absenta oamenilor lui Roman. Printr-un artificiu procedural, el i-a cooptat in conducerea PD, fara functii, pe toti fostii ministri ai partidului, deci pe fostii baroni. Dar nu a reusit decat o cooptare formala pentru ca de fapt ii lipseste personal puterea de a coagula oameni intr-o conducere colectiva.
Coincidenta sau nu, dupa alegerea lui Basescu presedinte, PD a pierdut opt dintre cei 44 de parlamentari, toti fiind recuperati de PSD. Imediat dupa schimbarea stafetei, in decurs de cateva zile, din PD au plecat patru parlamentari: Simona Marinescu, Cristian Dumitrescu, Dan Ionescu, Avram Filipas, alesi la scurt timp in Consiliul National al PSD. Ulterior, din partid au plecat senatorul Sorin Vornicu si deputatul Sandu Alecu. Cele mai rasunatoare demisii au fost insa cele ale celor doi oameni ai lui Roman, Bogdan Niculescu-Duvaz si Alexandru Sassu.
Cand a fost ales presedinte, Traian Basescu a stabilit, ca obiectiv politic, ca PD va obtine cel putin 20% din sufragiile electoratului la alegerile din 2004. Sondajele de opinie crediteaza acum PD la 10%, jumatate din cat si-au propus sa obtina democratii. Cota de incredere de care se bucura Basescu este insa de 35%. Fostul lider al PD Petre Roman, care in anul 2.000 era cotat cu 12% in ceea ce priveste capitalul de incredere, a inceput sa recupereze rapid. El se abucura acum de increderea a 30% din electorat. iulian.anghel@zf.ro ; mirela.luca@zf.ro