Confesiunile unui mare actor/ de Ziarul de duminică

Maria Capelos într-o discuție amicală cu Marin Moraru

Suntem ce sunt amintirile noastre

Editura Allfa

Marin Moraru a împlinit la 31 ianuarie 77 de ani. Cu puțin înainte, spre finalul lui 2013, a apărut această biografie în care Marin Moraru își face o auto-analiză critică și îi trece prin același filtru și pe colegii săi de breaslă. „Omul Marin Moraru este irascibil uneori, gestual vorbind, brutal – spune el. Și asta se întâmplă neașteptat, când o picătură umple paharul și nu știi când și care e picătura aia. Țin îngrozitor de tare la oricine este în fața mea, cuvintele nu mai au expresia normală, ci devin urlete. Mă înroșesc, dau din mâini ca o pasăre rănită și aș fi în stare să omor pe toată lumea. Dar, ce este cel mai îngrozitor e că după ce se termină evenimentul, eu îl refac în gând și mă enervez și mai tare.“

Marin Moraru face parte din galeria marilor actori care și-au pus amprenta asupra artei teatrale și cinematografice românești. S-a născut în București, într-o familie  de muncitori. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale. A predat o perioadă în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980). A uluit lumea teatrului cu creațiile sale. Spectacole precum „D’ale carnavalului”, „Leonce și Lena”, „Nepotul lui Rameau”, „Capul de rățoi”, „Umbră”, „Troilus și Cressida”, „Ocolul pământului”, „Trei gemeni venețieni”, ori, după Revoluție, „Tache, Ianke și Cadâr”, „Egoistul”, „Crimă pentru pământ” l-au avut și îl au în fruntea distribuției.

Gândurile strânse într-o viață, trăirile pe care le-a încercat omul și actorul Marin Moraru de-a lungul timpului, detaliile pregătirii fiecărui rol în parte, caractere, personalități, situații de viață care conturează o epocă, toate se perindă cu o sinceritate dezarmantă în paginile acestei cărți-mărturie. „N-am vrut niciodată să joc ceva anume. Mi s-a dat, mi s-a propus și eu am acceptat sau nu. Nu am cerut niciodată nimic și nici nu mi-am dorit vreun rol anume. Cel mai important și mai plăcut este să tragi biletul din căciulă, ca la examen. Iar eu sunt pregătit oricând, atât fizic, cât și psihic, să trag orice bilet.“