Conflictul cu un director, la baza caderii Patriciei Dunn

La cateva saptamani dupa neasteptata sa promovare in pozitia de presedinte al HP anul trecut, Patricia Dunn a intrat in conflict direct cu un alt director: Tom Perkins.
Cei doi nu s-au putut pune de acord asupra modului in care ar fi trebuit condus boardul companiei. Pentru pozitii de membri ai boardului, el a propus intreprinzatori avand legaturi cu firma sa, iar ea i-a respins propunerea in favoarea unor lideri de mari companii din alte industrii, scrie The Wall Street Journal Europe.
Cei doi s-au certat chiar si pe marginea romanului erotic “Sex and the Zillionaire” scris de Perkins la indemnul fostei sale sotii, Danielle Steel. Perkins, in varsta de 74 de ani, spune ca a cerut in gluma angajatilor HP sa cumpere cartea, in timp ce Dunn, in varsta de 53 de ani, sustine ca Perkins a facut aceasta cerere pe un ton serios. Cand Dunn i-a spus lui Perkins la o petrecere ca nu-i place cartea lui, acesta a acuzat-o ca l-a facut de ras in public.
Doi martori spun ca in momentele in care confruntarea dintre cei doi capata accente dramatice, Perkins obisnuia sa spuna in fata boardului: “Avem nevoie de un nou presedinte”. Dunn spune ca adesea Perkins o batea pe umar spunandu-i “Eu te-am facut presedinte”.
Conflictul dintre cei doi se afla in centrul scandalului de spionaj in care a fost implicata HP, o saga care a avut un final catastrofal pentru Dunn. Saptamana trecuta, procurorul general al Californiei a gasit-o vinovata pe aceasta de frauda si conspiratie, aratand ca Dunn a impins boardul HP la violarea intimitatii cand compania a obtinut inregistrari ale unor convorbiri telefonice personale pentru a se ancheta un caz de scurgere de informatii.
Perkins a fost cel care a alertat autoritatile. El a contactat SEC, organismul de supraveghere a pietei de capital din SUA, si pe procurorul general al Californiei, indemnandu-i sa ia masuri. Insa lupta dintre cei doi are o baza mult mai larga, reflectand un conflict fundamental pe marginea stilului de a conduce o companie mare in lumea post-Enron.
Dunn a adus cu ea o abordare precauta, bazata pe reguli, a vietii. El a avut o copilarie modesta si a facut timp de 3 ani naveta pentru a urma cursurile Universitatii din California, dupa ce a obtinut o bursa. Dunn a devenit mai apoi director al Barclays Global Investors. In cadrul HP a dat dovada de o angajare similara. A studiat o carte britanica legata de guvernarea corporatista, a participat la seminariile directorilor de la Stanford University. Pentru Dunn, descoperirea sursei scurgerii de informatii a devenit un test al capacitatii sale de a supraveghea boardul.
Perkins, in schimb, este o adevarata legenda Silicon Valley, indragostit de masini rapide, barci cu panze, un om caruia ii place sa faca ce vrea. El a lucrat pentru HP in anii ’50 si ’60 si a ajutat compania sa-si lanseze businessul de computere. In 1972, Perkins a devenit co-fondatorul Kleiner Perkins Caufield & Byers, o importanta firma cu capital de risc care facea miliarde pentru parteneri si investitori prin finantarea unor companii incepatoare.
Perkins s-a intors in cadrul HP in 2002 ca outside director, ramanand in cadrul companiei pana in martie 2004, cand s-a retras la varsta de pensionare. El s-a intors in cadrul companiei 11 luni mai tarziu la solicitarea directorului George Keyworth, care i-a spus ca firma are nevoie de experienta sa. Cand cazul scurgerii de informatii a fost rezolvat, Perkins a incercat
sa-l protejeze pe prietenul sau Keyworth, care a fost identificat ca fiind cel vinovat.
Documente ale companiei o arata pe Dunn in centrul anchetei privind scurgerea de informatii, insa aceasta nu s-a indoit si nici nu i-a controlat pe cei care anchetau cazul.
Acestia s-au dat drept reporteri si directori pentru a obtine inregistrari ale unor convorbiri personale de la companiile de telefonie, i-au urmarit pe directori si jurnalisti, incercand sa afle de la acestia din urma de unde obtin informatii. La sfarsitul lunii septembrie, la cererea boardului, Dunn a demisionat. Aceasta spune ca s-a bazat pe sfaturile avocatilor HP, crezand ca obtinerea de inregistrari ale unor convorbiri telefonice era o practica obisnuita. Aceasta se infatiseaza drept victima si sustine ca nu este responsabila pentru ilegalitatile comise.
“Cred ca m-am gasit implicata intr-un conflict dintre vechile si noile metode de guvernare”, a declarat aceasta. “Si mi-am facut fara sa vreau un dusman foarte bogat si puternic, care era in pozitie sa finanteze o extrem de eficienta si complexa campanie prin care urmarea sa ma inlature. Lucrurile au dus mai departe decat s-ar fi asteptat el vreodata”.
Si Perkins a considerat ca lupta dintre ei s-a dat pe marginea celei mai bune metode de a conduce compania. In cadrul unui interviu, acesta declara: “Prioritatea mea a fost sa scap de Pattie si am reusit. Sunt fericit”.
Pe langa problemele de ordin juridic, Dunn se confrunta si cu probleme de ordin medical, fiind diagnosticata cu cancer ovarian. “Sper sa traiesc sa-mi vad reputatia refacuta”, spune aceasta.
In 1998, Dunn a fost invitata sa devina membra a boardului HP. Un an mai tarziu, HP a recrutat primul sau CEO din afara, pe Carly Fiorina. “Nu mi-am imaginat ca as putea fi lider in cadrul boardului pana in 2004,” spune Dunn. In acel an directorii HP au inceput sa-si manifeste nemultumirea fata de CEO. In ianuarie 2005 aparea in Wall Street Journal o descriere detaliata a obiectiilor formulate de membrii boardului si prezentate anterior Fiorinei. Fiorina a inceput sa se concentreze asupra scurgerilor de informatii, ignorand nemultumirea boardului. Scurgerea de informatii a “creat o atmosfera de lipsa de incredere,” spune Dunn.
Ca presedinte al HP, Dunn a condus eforturile de recrutare a unui nou CEO. Aceasta discuta permanent cu directorii HP pentru a determina cum ar fi putut fi sporita eficienta boardului HP. Directorii se aratau pesimisti, iar sapte din noua directori cu care a discutat Dunn au declarat ca stoparea scurgerilor de informatii ar trebui sa devina prioritatea numarul 1 dupa numirea noului CEO.
Dunn a reluat eforturile fostei CEO de a identifica sursa scurgerilor de informatii, fiind ajutata de unii directori. Dunn a recurs mai apoi la serviciile unui fost procuror, Ronald DeLia, care conducea o mica firma in Massachusetts, Security Outsourcing Solutions. La indemnul acestuia, Dunn a ales un nume pentru proiectul demarat, Kona, iar apoi DeLia a decis ca trebuie obtinute inregistrarile convorbirilor telefonice ale directorilor. Acest lucru este interzis in California.
Dupa ce echipa Kona nu a ajuns la niciun rezultat, problema scurgerii de informatii a reaparut pe 23 ianuarie, 2006, cand Dawn Kawamoto, reporter pentru CNet.com, a postat un articol online ce dezvaluia strategia pe termen lung a HP.
In aceeasi perioada, relatiile dintre Dunn si Perkins s-au deteriorat si mai mult. Dorea Perkins o ancheta dura cu privire la scurgerile de informatii? Dunn spune ca acesta exercita cele mai intense presiuni in acest sens dintre toti directorii. Purtatorul de cuvant al lui Perkins insa spune ca acesta considera articolul online drept unul lipsit de importanta.
In orice caz, anchetatorii aveau un suspect: pe Keyworth. Dunn l-a insarcinat pe Kevin Hunsaker, director pe probleme de etica in cadrul HP, sa se ocupe de echipa Kona II.
Anchetatorii HP au cheltuit peste 350.000 de dolari pentru a afla daca Keyworth si Kawamoto discutasera inainte de aparitia articolului. Pe 18 mai, Keyworth a recunoscut ca el este sursa scurgerilor de informatii. Dunn, care credea ca acest lucru va duce la imbunatatirea relatiei dintre ea si Perkins, a avut o surpriza.
Perkins a spus ca prietenul sau ar trebui doar sa-si ceara scuze si sa promita ca situatia nu se va mai repeta. Dunn nu a fost de acord, iar Perkins a anuntat ca paraseste boardul si a inceput sa se pregateasca de lupta, aducand dovezi incriminatorii in fata SEC si a procurorului general al Californiei.
La sfarsitul lunii trecute, HP a anuntat ca Dunn va demisiona imediat.
Din declaratiile Patriciei Dunn, e-mailuri si comentarii indirecte ar putea reiesi o explicatie privitoare la aceasta situatie. Dunn incepuse sa considere stoparea scurgerilor de informatii drept una dintre cele mai importante misiuni ale sale. Astfel, Dunn nu a luat in considerare aspecte importante, cum ar fi prudenta, corectitudinea si posibilul impact asupra reputatiei HP.
In cadrul interviurilor, Dunn spune ca-i pare rau pentru faptul ca toata aceasta ancheta a afectat reputatia HP, insa sustine ca nu se considera vinovata pentru izbucnirea intregului scandal.