Consumam prea mult?

Luni, la un seminar ZF, organizat impreuna cu ING Bank, a fost reluata o tema ce a trezit dezbateri aprinse: consumam mai mult decat producem, iar asta se vede in cresterea deficitelor externe. Ceea ce inseamna ca avem o problema grava. Intre multe altele. Poate fi rezolvata? Cand si cum? Problema – ce si-a gasit o rezolvare si in prezent, numai ca nu e o rezolvare optima – are ca punct de plecare cererea de consum. O cerere intemeiata pe o serie de factori legati direct de populatia Romaniei, de 22 de milioane de suflete.

Sa evaluam factorii. Sunt cei pe care, in orice tara, se sprijina cererea de consum: nevoi vitale, plus nevoi stringente, plus nevoi obisnuite, plus placeri, plus capricii. Toate laolalta alcatuind o anumita optiune.

Si mai departe? Cererea devine cerere adevarata numai daca reuseste sa fie acoperita cu bani. Cu bani disponibili, desigur. De unde vin ei? Din pensii, din salarii, din dividente, din credite de consum, de la romanii calatori si din re-redistribuiri, inclusiv prin furt. Fara indoiala ca de aici incep alte probleme, legate de polarizari. Unii au mult, altii n-au deloc; unii vor sa cheltuiasca imediat, altii vor mai intai sa economiseasca; unii pot consuma cat vor, altii sunt nevoiti sa-si refuze nu numai placerile si capriciile, dar si nevoi vitale. Nu ma voi opri insa, acum, asupra detaliilor. Judecand global, ajungem la un raspuns dramatic: cererea interna copleseste oferta interna. Solutia, imediata, e una singura: importul. De aici se strica echilibrul. Una din legile de baza ale economiei – consumul stimuleaza productia – ajungand sa fie aplicata stramb. Fiindca numai consumul e al nostru. Productia e a altora.

Sa blocam importurile? Doamne fereste. Am mai facut-o o data, in anii ?”80, si economia s-a prabusit. Daca n-ar fi importurile, care sa satisfaca o buna parte din cerere, am avea o inflatie de ne-ar ustura.

Ramane, asadar, o singura cale: sa fie temperata cererea. Atentie! Temperata, nu blocata! Modalitati s-au gasit deja. A intervenit BNR si a facut depozite cu o parte din supralichiditatea din banci. In lei. Sau a pus in aplicare masuri prin care a descurajat creditarea in valuta. Caci sarisem calul: importam nu doar marfuri din strainatate, ci si valuta… cu care sa aducem in tara si mai multe marfuri straine.

Banca centrala a intervenit fara a sfida insa dictonul latin: “E o masura in toate”. Bancile importa in continuare valuta, pentru credite de consum, dar n-o mai pot face in exces.