Copii fericiți!/ de Tudor Călin Zarojanu

În urmă cu doi ani, Adriana Ene, de la Radio Trinitas, a avut o idee aproape rocambolescă: teatru radiofonic cu copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere! Și nu, așa, o scenetă de câteva minute, cu doi-trei copii, ci un set de cinci spectacole complete, inclusiv ilustrația muzicală.

Să fim sinceri: câți dintre noi am fi crezut în șansele unui asemenea proiect? Vorbim despre copii care urmau să-și învețe rolurile citindu-le în Braille, după ce, firește, cineva le-ar fi transpus în acest limbaj! Plus toate dificultățile legate de transport, adaptare la munca de studiou etc.

Din fericire, în proiect a crezut exact cine trebuia, adică directorul postului de radio, Ciprian Olinici, care i-a dat Adrianei mână liberă și tot sprijinul necesar.

„Culori radiofonice în 1001 de voci”, așa se intitulează proiectul, care a beneficiat de binecuvântarea Patriarhului Daniel și s-a finalizat cu cinci CD-uri. 1001 nu e doar o trimitere la tot atâtea nopți, ci și visul echipei care a lucrat pe rupte vreme de doi ani, de a reuși să includă într-o eventuală extindere a inițiativei măcar o mie și unul dintre cei peste 4.000 de copii români cu deficiențe de vedere (e cifra celor instituționalizați, realitatea ar putea fi și mai severă…).

Și ce fel de teatru ar fi fost mai potrivit pentru niște copii decât variantele dramatizate ale unor basme precum Harap Alb, Zâna zorilor sau Prâslea cel voinic și merele de aur?

Cu toată delicatețea necesară, au fost selectați 21 de copii. Au urmat 180 de ore de înregistrare, nenumărate ore de repetiții, opt luni de montaj. Un proiect ajutat din multe părți, de la ARCUB și școlile speciale ale interpreților, până la sponsori, parteneri media și Filarmonica București, care a găzduit evenimentul de lansare a celor 5 CD-uri într-o de neuitat seară de aprilie… S-a cântat, s-a jucat, s-a povestit, s-a aplaudat frenetic. Un documentar impecabil realizat a povestit istoria proiectului. Copiii s-au dovedit formidabili, nu numai pentru capacitatea de a intra în roluri multiple, nu numai pentru talentele muzicale (voce, pian), ci mai ales pentru atitudinea plină de viață, de energie, de optimism. Niciunul dintre ei nu se consideră un dezmoștenit al sorții. Din contră, sunt – mai ales în seara aceea magică! – niște copii fericiți.

Iar noi, în sală, am râs și-am plâns… A fost minunat.

PS: Căutați CD-urile și cumpărați-le, mai ales dacă aveți copii. Am făcut-o și noi. Măcar cu atât să contribuim.