Copii și părinți/ de Ziarul de duminică

Nancy S. Buck

Parentingul pașnic

Cum să-ți iubești copilul fără să-l controlezi

Editura Corint

Traducere din limba engleză de Loredana Păstrăv. Prefață de Phillip Strain și William Glasser.

Nancy S. Buck a obținut un doctorat în psihologia dezvoltării aplicate în cazul educației parentale. Este fondatoarea institutului Peaceful Parenting Inc., bazându-se pe experiența sa de educator, formator și, mai presus de orice, părinte. De mai bine de două decenii este membru senior al William Glasser Institute, ajutând mii de educatori și alte categorii profesionale să se specializeze în teoria alegerii, teoria realității și pentru a deveni membri ai Glasser Quality School. Chiar de la prima sa carte, Peaceful Parenting, autoarea a început să-și aplice cunoștințele și experiența în domeniul legat de creșterea copiilor. Misiunea ei? Să transforme lumea într-un loc mai bun pentru toți copiii și părinții acestora.

Iată cum deschid cartea, într-un cuvânt-înainte, Phillip Strain și William Glasser:

Parentingul pașnic este o carte de care avem disperată nevoie. Știrile de ultimă oră ne aduc mereu la cunoștință creșterea activi­tăților autodistructive ale tinerilor, inclusiv faptele de neînțeles ale copiilor care împușcă alți copii. Ce se poate face pentru a opri acest flagel reprezentat de adolescenții scăpați de sub control? Două importante studii de cercetare indică faptul că îmbunătăți­rea și menținerea conexiunii copilului cu părinții săi și ajutorul dat părinților pentru a-și îmbunătăți abilitățile de a educa repre­zintă un factor important în menținerea tinerilor pe calea cea bună, spre a deveni adulți responsabili și productivi. Dr. Nancy Buck prezintă un proces clar și comprehensiv menit să-i ajute pe părinți să dezvolte și să mențină relația vitală necesară pentru un viitor sănătos al familiilor noastre și al națiunii în ansamblu. Am lucrat împreună cu Nancy peste 20 de ani. Ea și-a combinat experiența de profesor universitar în cadrul Institutului William Glasser cu experiența personală de mamă pentru a scrie această carte, în care abordează în special problema unui parenting eficient, domeniu în care se impunea apariția unei abordări inovatoare.

Cele mai importante două lucruri pe care le facem în viață și pentru care suntem puțin sau deloc pregătiți sunt căsătoria și creșterea copiilor. Când un părinte întâmpină dificultăți cu un copil, va face apel la comportamentul părinților săi repetându-1, deși conduita acestora nu a dat roade în trecut și are puține șanse ori niciuna să funcționeze cum trebuie în prezent. Nefericirea re­simțită în familie este în mare parte rezultatul încercărilor unor părinți bine intenționați de a-i obliga pe copii să facă ceea ce nici ei înșiși nu fac. Fiind mereu în căutarea libertății, copiii se opun constant eforturilor întreprinse de părinți. Cartea de față îi învață pe părinți cum să-și iubească fiii și fiicele fără a-i ține sub un con­trol strict. Folosind ideile din această carte, părinții vor învăța să dezvolte o relație autentică de iubire cu copilul lor, una care va dura toată viața. De asemenea, vor învăța cum să-i învețe, la rândul lor, pe copii să-și satisfacă nevoia de iubire fără să fie nevoiți să respecte condițiile impuse de altcineva pentru a obține această iubire.

În cartea de față, Nancy nu ne oferă propriu-zis o serie de re­comandări de tipul „Așa da/Așa nu”, rareori potrivite cu situațiile pentru care par menite. În schimb, ea îți va expune teoria alegerii, care explică sursa comportamentului copilului, apoi te învață cum să adopți un comportament bazat pe teoria alegerii cu mari șanse de a da roade într-o situație concretă. Pe măsură ce aplici teoria alegerii, vei vedea nu numai de ce funcționează, ci și cum funcționează, astfel încât să o poți aplica în situații similare.

Cea mai mare preocupare a majorității părinților este viitorul copiilor: vor duce o viață fericită și de succes? La fel de impor­tantă este și următoarea întrebare: vor dori să mai petrecem timp împreună când vor fi mari? Când copiii sunt fericiți și le place să petreacă timp cu părinții, aceștia din urmă sunt mulțumiți. Cea mai critică alegere pe care un părinte o poate face pe parcursul vieții copilului său este să nu ia nicio măsură pentru ca fiul sau fiica lui să ajungă un adult fericit, de succes și apropiat de părinți, temându-se să nu sporească distanța dintre copil și părinte. Unii părinți se pot întreba: „Trebuie să renunțăm la responsabilitatea noastră de părinți? Să-i lăsăm pe copii să facă orice doresc?” Nu vreau să susțin așa ceva. Deprinderea teoriei alegerii îi ajută pe părinți să se înțeleagă pe sine, să-și înțeleagă mai bine copiii și să facă alegeri care vor menține legătura dintre părinte și copil pe măsură ce îl învață pe micuț cum să fie mai responsabil față de sine însuși.

Învățarea teoriei alegerii nu este dificilă. Dar punerea ei în practică este problematică deoarece în aproape toate cazurile ne învață ceva care pare să contrazică tot ceea ce ai învățat și ai prac­ticat încă de când te-ai născut. Această „înțelepciune populară” este deficitară, eu o socotesc un locus de control extern, pe care vei învăța să-l înlocuiești cu teoria alegerii, mult mai eficace. Cre­zând că știm ce este bine pentru copiii noștri, cei mai mulți dintre noi îi recompensează și îi pedepsesc pe micuți pentru a-i deter­mina să facă ceea ce adulții consideră că este corect. Putem conti­nua să procedăm așa până când vom ajunge să ne distrugem relația cu copiii, fără a reuși niciodată să-i determinăm să acțio­neze așa cum ne dorim.

Nu uita că nucleul teoriei alegerii este că alegem tot ceea ce facem. Și începem să facem alegeri încă de la naștere, continuând așa toată viața. Relațiile pentru care există cea mai bună șansă de le a menține întreaga viață sunt acelea cu propria familie. Iar fa­milia noastră ar fi mult mai unită decât este în prezent dacă am putea scăpa de nevoia de a ne impune controlul. În Parentingul pașnic, Nancy îi învață pe părinți cum să-și învingă impulsul na­tural de a ține totul sub control în încercarea de a-i furniza copi­lului deplina siguranță și cum să înlocuiască acest comportament cu o relație iubitoare și sănătoasă. Ne place sau nu, părinții nu au niciun control asupra a ceea ce aleg copiii atunci când sunt pe cont propriu. Drogurile, sexul, alcoolul, infracțiunile – toate rămân posibile opțiuni pentru orice copil. Singurul lucru care-i poate ține pe copii departe de asemenea comportamente distruc­tive este relația lor cu părinții. Învățarea și folosirea teoriei alege­rii ca bază a educației se dovedește mult mai eficientă atunci când este utilizată pentru a preveni problemele și pentru a le rezolva. Simplul fapt că ai înțeles că tu și copilul tău nu sunteți adversari îți oferă abilitatea de a-i oferi sfaturi mai bune și sporește șansa ca el să țină cont de ele.