Copiii Sfântului Leontie/ de Marius Vasileanu

Am scris aici acum câteva săptămâni (în data de 15 iunie 2012) despre încălcări ale cutumelor bisericești în cazul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți – pe care le consider în continuare grave, căci este vorba despre modalitățile de a conserva un monument de secol XIV, probabil cea mai veche biserică zidită din Moldova, ridicată de Bogdan I, întemeietorul acestui stat. Întâmplarea face ca un voiaj făcut recent în Bucovina să mă readucă în fața unui fapt legat de aceeași mănăstire. De această dată am descoperit un lucru pozitiv, despre care îmi face reală plăcere să vorbesc în cele ce urmează.

…Îmi amintesc rușinat cum în copilăria mea, petrecută înainte de 1989, colegii aflați la căminul de copii erau permanent persecutați. Rareori aveau performanțe școlare, iar profesorii și noi, ceilalți elevi, nu prea-i priveam cu înțelegere. Am avut câteva astfel de colege în școala generală – erau, toate, îmbrăcate la fel, tunse la fel, aveau ghiozdane și încălțăminte identice. Ba parcă și semănau între ele. Rareori se atingea “performanța” de a fi tratate corect, cu naturalețe, fie că vorbim despre profesori, fie chiar despre noi, colegii lor. Nu neapărat din răutate, erau poreclite, la grămadă, “oile”…

Cele de mai sus mi le-am amintit când zilele trecute am ajuns din nou în Bucovina natală, într-o localitate apropiată celei în care mi-am petrecut anii de școală primară, poposind cu ceva treabă în orașul Rădăuți. Chiar la intrarea în oraș, venind dinspre Suceava, pe partea dreaptă a șoselei, am descoperit un adevărat orășel numit “Așezământul de copii Sfântul Ierarh Leontie”.

Am intrat cu stinghereală, căutând pe cineva. Am aflat astfel că așezământul aparține Mănăstirii Bogdana. M-a întâmpinat maica Ecaterina, una din numeroasele persoane care trebăluiesc pe-aici. Mi s-a spus ulterior că maica Ecaterina este de formație psiholog. Nu prea am stat de vorbă, pur și simplu, dar, dacă tot ajunsesem întâmplător pe-aici, am cerut permisiunea să vizitez locul.

Este vorba despre un mic cartier, foarte modern, alcătuit din vreo zece vile – în cel mai propriu înțeles al cuvântului. În mijlocul acestora este o biserică de mărime medie, iar în apropiere o clopotniță zveltă precum cele înălțate odinioară de voievozii moldoveni. O pajiște cu iarbă bine întreținută, alei, locuri de joacă special amenajate. Sectorul administrativ conține alte câteva clădiri mai mari pentru diverse ateliere, spații cu computere, o mică gospodărie agricolă.

Fiindcă aveam aparatul de fotografiat la mine, m-am apucat să fac niște poze. Imediat m-am trezit asaltat de câțiva puști, veseli și puși pe șotii. Dacă nu ai fi citit pancarta de la intrarea în așezământ, ai fi crezut că ești într-un parc, înconjurat de copii care nu se deosebesc prin nimic de copiii acestei lumi. N-am scăpat până nu le-am făcut mai multe fotografii, aratându-le ulterior pe ecranul aparatului electronic ce-a ieșit. Spre regretul meu, biserica era închisă în acel moment al zilei, căci era sâmbătă seara.

Întrebându-i, am aflat că sunt transportați cu microbuze speciale la școlile din oraș – care pe unde învață. Fiecare vilă are mai multe camere, în care nu locuiesc mai mult de 3-4 copii. Prietenii mei cărora le-am făcut poze nu m-au mai slăbit: mi-au fost ghizi în micul lor orășel. Uite, acolo este un grajd cu două vaci și un cal, acolo sunt câțiva porci și găini, s-a lăudat unul. În clădirea aceea avem o sală plină de computere, mi-a spus cu mândrie alt puști. Copiii sunt de loc din Bucovina, provin din familii nevoiașe sau cu probleme. Fiecare are povestea sa, nu tocmai veselă.

Deocamdată, familia lor este înlăuntrul Bisericii reprezentate aici de obștea monahală a Mănăstirii Bogdana, care îngrijește de întreaga așezare. Fără a rosti vorbe mari, este un excelent exemplu, care confirmă că și Biserica Ortodoxă Română (BOR) este capabilă de acte de caritate de cea mai nobilă calitate. În realitate, astfel de așezăminte sociale bisericești s-au înmulțit sensibil în ultimii ani, iar BOR a fost excesiv de discretă și, cred, neîndemânatecă în a le promova. Dar nici presa nu prea a fost generoasă cu popularizarea lor. Eleganța și curățenia impecabilă a locului, inteligența programelor educative la care participă copiii sunt exemplare, pot concura cu oricare altele din lumea civilizată. Fiind deschis în 4 septembrie 2011, așezământul a obținut aprobare de a se ocupa deocamdată de 104 copii (preșcolari și școlari de clase I-VIII).

Finanțarea este asigurată parțial de la stat, parțial din veniturile Mănăstirii Bogdana și, bineînțeles, din donații ale unor parteneri terți (fundații, asociații, binefăcători particulari etc.). În astfel de acțiuni, Biserica este o interfață, un intermediar pentru activitatea caritativă: ne va convinge pe mine, pe tine să facem donații cu țintă precisă. Contemplativul nu exclude iubirea aproapelui, manifestată prin faptă palpabilă. Între cele două căi, cea contemplativă și cea făptuitoare, nu există ruptură. Biserica are suficienți slujitori care să fie atrași preponderent fie de una, fie de cealaltă dintre căi. Uneori de ambele.

Iar fiindcă unul din patronii acestor locuri binecuvântate este Sfântul Ierarh Leontie, ale cărui moaște se află în oraș, uriaș duhovnic care l-a avut ucenic pe faimosul Sfântul Daniil Sihastrul, așezământul îi poartă numele. Aceștia, deocamdată 104 la număr, sunt copiii Sfântului Leontie.