Corala patriilor pierdute/ de Elisabeta Lăsconi

… plutind peste mai multe destine în romanul Dacă treci podul Soweto de Monica Săvulescu Voudouri, și îndeamnă la reflecții ce ies din granițele ficțiunii sau ale autobiografismului. Deși se cuvine remarcat întâi forța și densitatea cărții, formula îndrăzneață, personajele de o autenticitate și originalitate cum puține am descoperit, surprinse prin replici și acte cu un dar rar al conciziei. Dar este un roman devastator prin istorii de viață, lămurind ce însemna să alegi calea plecării din țară, căci dincolo de integrare sau reușită socială se află umilințe și dureri greu de imaginat.

În jurul Marisiei, personajul principal al cărții, autoarea construiește din bucăți un mozaic al lumii pe care a străbătut-o, portrete ale celor ce i-au devenit prieteni ori au ajutat-o într-un moment critic. Consemnând o anumită întâmplare face un arc peste ani, așa cum se petrec lucrurile când își caută refugiu la mănăstire, cu fetița ei de mână, iar călugărița îi înțelege resortul profund al firii, și alege alt drum pentru ea: cheamă poliția și le trimite la azil, asumându-și să fie garant pentru ele. Și reînvie un episod al copilăriei, când un iluzionist nu-și putea face numărul din cauza fetiței care-l privea cu ochi scrutători. 

Marisia trăia în București, dar atmosfera devenise tot mai sufocantă, profesia de scenograf tot mai greu de împlinit, se simte captivă într-o relație amoroasă complicată. Și atunci se ivește omul providențial, care îi oferă șansa unei vieți noi, în altă parte. Acceptă așadar fractura existenței. De aici, traseul ei e reconstituit din mărturii felurite. Misterul vieții de familie, boala psihică a bărbatului pe care ea l-a urmat între străini, fuga de acasă cu fetița ei, Nadia, de mână, tentativa refugiului la mânăstire, azilul și pustiirea sufletească, recuperarea lungă și dureroasă.

Câte patrii poate avea un om? Olanda și Grecia sunt patrii în care Marisia își caută și-și găsește un rost. Și nu este singura. Într-o discuție cu nepoata ei, Mamphela, copil înfiat de fiica ei Nadia din Etiopia, Marisia caută să-i explice diferențele ce se topesc în vârtejul lumii de azi. O lume de contrastelor violente, în care diferențele teribile dintre Nord și Sud se văd tot mai clar. Dar există oameni care aleg să dăruiască și să se dăruiască altora. Un asemenea personaj este Denise, sora lui Piet, absolventă de medicină, care nu vrea o reușită socială în țara ei și alege altă cale: merge în Africa de Sud, și acolo face un voluntariat incredibil.

Dacă treci podul Soweta surprinde trei generații de femei: Marisia, plecată din România în Olanda, apoi stabilită în Grecia, fiica ei Nadia, care părăsește Grecia împreună cu soțul ei, Iorgos, și practică medicina la Paris, și cele două fete ale lor: Mamphela, adoptată ca bebeluș din Etiopia, și Sofia. Zvârcolirile istoriei le ating pe rând, în multe feluri: Marisia și Nadia pleacă din patria lor, trăiesc și muncesc în altă țară, pe când micuțele Mamphela și Sofia sunt deja cetățeni ai lumii.

Cele trei decenii cât cuprinde ca timp epic romanul înseamnă întâlniri cu oameni care, la rândul lor, își asumă biografii ieșite din comun. Cum este cea lui Piet, care își schimbă complet opțiunea de viață după ce, datorită surorii lui, Denise, înțelege viața din Africa de Sud. Cum este cea a lui Iorgos, care o însoțește pe colega lui de spital în Etiopia și o vede ținând în brațe bebelușul de ciocolată își dă seama care-i rostul vieții lui.  

Romanul este realizat ca o corală a vocilor ce alcătuiesc un fel de spovedanie colectivă, anunțând pe cel ce se mărturisește: Eu, Marisa; Eu, Nadia; Eu, Jurrian; Eu, Piet; Eu, doctor Gerrit; Eu, Mamphela; Eu, Iorgos. Le preced motto-urile, în limbi diferite, pasaje rămase netraduse, ca dovadă că planeta a devenit un sat, unde se amestecă limbi și drame, că lumea pare să redevină un uriaș Turn Babel, coborât și întins pe orizontală. Cartea Monicăi Săvulescu Voudouri mi-a amintit de un frumos roman coral al japonezelor plecate în America la soții lor în urma unor căsătorii aranjate de familii: Buddha din podul casei de Julie Otsuka (Editura Polirom, 2013), distins în 2012 cu PEN/Faulkner Award, în Statele  Unite, și cu Prix Femina Étranger, în Europa.

Monica Săvulescu Voudouri, Dacă treci podul Soweto, Editura Tracus Arte, 2015, 192 pag.