Corespondențe de dirijori/ de Ziarul de duminică

Klaus Lang

Celibidache și Furtwängler

Marele conflict postbelic de la Filarmonica din Berlin

Editura Humanitas

Traducere din germană de Vlad Nicolau.

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial l-a găsit pe tânărul Sergiu Celibidache la Berlin. Își încheiase studiile la Conservator, iar experiența lui de dirijor era minimă, când i s-a ivit ocazia să preia conducerea Filarmonicii din Berlin, pesemne cea mai prestigioasă orchestră din lume, pentru că dirijorul ei principal, Wilhelm Furtwängler, se refugiase în Elveția și urma să fie „denazificat”. Acesta a fost începutul spectaculos al carierei lui Celibidache. Ce a urmat ține de jocul orgoliilor și susceptibilităților unor personalități accentuate – și a dus la îndepărtarea lui Celibidache de Filarmonica din Berlin pentru multă vreme.

Cartea lui Klaus Lang e construită în jurul corespondenței Celibidache – Furtwängler și a altor documente, multe dintre ele inedite, iar dincolo de interesul stârnit de complicațiile care au apărut în viețile unor mari muzicieni – și Karajan e un personaj important în această poveste –, este o excepțională mărturie privind psihologia dirijorilor, a artiștilor în genere.

Klaus Lang (născut în 1938) a făcut studii de muzicologie și istoria artei. În perioada 1970-2003 a fost redactor muzical la Sender Freies Berlin și realizator de emisiuni de radio și televiziune. A scris despre Wilhelm și Elisabeth Furtwängler, Herbert von Karajan și Mozart.