Coșmarul lui Putin/ de Ziarul de duminică

A apărut în Franța în 2011, acum și la noi. O carte cu un nume drept titlu.  Limonov nu este un personaj de ficțiune. El există. „A fost un haiduc ucrainean – spune autorul cărții, Emmanuel Carrère; idol al underground-ului sovietic; cerșetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la modă parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; și acum, în imensa harababură postcomunistă, bătrân șef charismatic al unui partid al tinerilor desperados. Personal, se consideră un erou, dar poate fi socotit și un ticălos. (…)Viața lui romanescă și periculoasă spune ceva. Nu doar despre el, despre Limonov, nu doar despre Rusia, ci despre istoria noastră, a tuturor, de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial încoace.”

Roman biografic sau biografie ficționalizată, cartea lui Emmanuel Carrère reconstruiește viața unui personaj real, ivit parcă din paginile unei cărți. Un personaj excentric, ambiguu, evaziv și schimbător, cu o viață aproape neverosimil de aventuroasă, care îi permite autorului să traseze un portret convingător al Rusiei din ultimii cincizeci de ani și în același timp să se lanseze într-o explorare uimitoare a paradoxurilor condiției umane.
„Ca artist și politician, Limonov e, fără îndoială, unic și complex — un adevărat fenomen rusesc, o reflectare a intensității neobișnuite ce definește viața în Rusia. Și, aidoma țării din care vine, tocmai contradicțiile sale îl fac atât de viu.” – The Guardian
„Intimistă, perspectiva lui Carrère este totodată istorică, ridicând în jurul eroului său echivoc și temerar o vastă și vibrantă scenă de teatru: URSS-ul izolat din anii lui Brejnev, apoi dezagregarea comunismului și, în fine, aruncarea Rusiei în capitalismul mafiot și într-un haos de proporții.
Carrère nu-și asumă niciodată poziția de judecător, însă știe să insereze în amplul său roman de aventuri puternic ancorat în real meditații profunde asupra destinului atât al individului, cât și al civilizațiilor.” – Télérama
„Nu mai visează la o insurecție violentă, ci, mai degrabă, la o revoluție portocalie, cum tocmai se produsese în Ucraina. O revoluție pașnică, democrată, de care se teme cel mai tare Kremlinul pe care e gata să îl zdrobească prin indiferent ce mijloace. Iată de ce duce viața asta de om hăituit. Cu câțiva ani în urmă, a fost făcut praf cu bâte de baseball. Totul a reînceput, abia dacă a scăpat unui atentat. Numele îi figurează în fruntea listei «dușmanilor Rusiei», adică a oamenilor de suprimat, pe care oficinele apropiate puterii îi propun răzbunării poporului, făcându-le publice adresele și numerele de telefon. Ceilalți de pe listă erau Politkovskaia, ucisă cu o pușcă cu aer comprimat, ex-ofițerul FSB Litvinenko, otrăvit cu poloniu, ce denunțase deriva criminală a serviciilor secrete, miliardarul Hodorkovski, închis în Siberia pentru că a vrut să se bage în politică. Următorul e el, Limonov.”
Emmanuel Carrère este unul dintre cei mai prestigioși scriitori francezi contemporani. Licențiat în studii politice, este, de asemenea, scenarist și regizor. A debutat în 1982, cu un eseu dedicat cineastului german Werner Herzog, dar primul său roman, L’Ami du jaguar, a apărut în 1983. A devenit celebru prin romanele sale care îmbină adevărul biografic cu ficțiunea și care au fost recompensate cu numeroase premii, printre acestea numărându-se: Prix Femina, Grand Prix Marie Claire du Roman d’Emotion, premiul cititorilor publicației L’Express, Premiul Crésus și Premiul Globe de Cristal. Romanul „Limonov” a fost recompensat cu Prix des Prix și Prix Renaudot în 2011.
Toate acestea sunt motive să socotim cartea un eveniment editorial.

Într-un interviu acordat săptămâna trecută Dorinei Călin de la Medifax, Emmanuel Carrère declara că, „din punct de vedere ideologic, nu e mare diferență între Putin și Limonov”, dar, în timp ce președintele rus este un om al puterii, Limonov este exact contrariul. Emmanuel Carrère vorbește, în interviu, despre cum a ajuns să scrie o carte despre Limonov, despre asemănările și deosebirile dintre Eduard Limonov și Vladimir Putin, dar și despre percepția publicului asupra acestui personaj. „A trebuit să scriu o poveste despre el pentru o revistă, pentru că eram interesat de subiect. Nu am luat în considerare să scriu o carte, dar era un subiect bun pentru o poveste, datorită a ceea ce era, personalitatea și istoria sa erau un bun simbol al haosului în Rusia. L-am întrebat cum a fost să fie închis, fusese în închisoare pentru aproape trei ani. Mi-a spus că a fost în regulă, apoi a spus că își amintește că în una dintre închisori erau grupuri sanitare care erau exact la fel ca la un hotel foarte elegant din New York. Și, deodată, s-a gândit că niciunul dintre deținuții din închisoare nu avea nicio idee despre acel hotel din New York și niciunul dintre oaspeții hotelului din New York nu avea idee despre cum era viața prizonierilor dintr-o închisoare dură. El a spus «câți oameni din lume au o asemenea experiență de viață variată?» și era foarte mândru de asta. Eu i-am înțeles mândria aceasta. M-am gândit că este interesant să spun istoria unui bărbat care a făcut atâtea lucruri diferite. Viața lui a trecut prin diferite universuri. Mi-a dat ideea că, dacă spun povestea lui Limonov, în primul rând, voi arăta lucruri interesante despre postcomunismul din estul Europei, în special în Rusia. De asemenea, a fost un fel de roman picaresc, cu genul acela de personaj care trece la diferite medii, diferite tipuri de societate.” Limonov cu Putin „sunt naționaliști ruși tipici. Nu sunt democrați, într-un fel în care poți spune că sunt fasciști. Dar există mari diferențe, una dintre ele este că Putin a fost și este un om al puterii, omul care a fost în spatele puterii, iar Limonov este exact contrariul. El a fost mereu de partea celor care intră în închisoare, nu care trimit oameni în închisoare, deci asta e o mare diferență. Eu cred că ideologic nu e o mare diferență, dar, în ceea ce privește caracterul și temperamentul, sunt foarte diferiți.”

Emmanuel Carrère – Limonov. Editura Trei. Traducere din franceză și note de Doru Mareș