Costi Rogozanu: Cum sa-ti alegi valorile pe net

O tema interesanta de discutie a devenit formatul achizitionat proaspat de TVR, botezat “Mari romani”. Trebuie sa stabilim cel mai mare roman. Ambiguitatea joaca-seriozitate este aceea care face intreaga savoare a “dezbaterilor”. De fapt, mecanismul e simplu. E o joaca de-a “topul” acolo unde nu se poate face top. Nu poti stabili valorile prin vot pe internet sau prin scrisori, nici macar prin vot democratic.
Valorile se aleg fiecare in campul ei de actiune. Cei mai mari muzicieni sunt “alesi” de alti muzicieni sau de un public pretentios, foarte cunoscator. La fel, in arte vizuale, literatura, fotbal (antrenorii hotarasc prima oara cine intra si cine nu, abia dupa aceea intervin sentimentele publicului fata de un jucator sau altul) si multe altele. Singurele “valori” alese democratic: politicienii – rezultatul il vedem insa cu totii, nu e tocmai “valoros”!

Deci, cateva mini-scandaluri sunt gata asigurate! Pentru ca, daca Eminescu iese pe locul cinci, intre Hagi si Ceausescu, se vor gasi oameni de cultura naivi sa huiduiasca asa o barbarie. De cealalta parte, TVR a facut o miscare inteligenta, asociindu-se cu Institutul Cultural Roman, spre dezavantajul acestuia din urma. TVR-ului ii convine sa foloseasca prestigiul cultural pentru a incurca si mai mult lucrurile, pentru a da impresie de onorabilitate culturala a proiectului, cand el nu este, de fapt, cu nimic mai sus decat orice alt show de entertainment.

Cel mai frecvent argument venit din partea organizatorilor, in sprijinul spiritului educativ al acestui show, este acela ca macar e un spectacol cu nume “grele” si nu unul cu vedete-efemeride. E mai bine adica sa votam pentru un Brancusi, decat pentru Traistariu la Eurovision. Insa eu nu cred in utilitatea culturii de tip pastilute de “stiati ca”. Cultura in maniera “stii si castigi” nu e cultura adevarata, e tot cultura de “magazin”, de televiziune. Sa stii pe de rost toti anii de nastere ai primilor o suta de scriitori romani nu arata neaparat ca esti un tip foarte cult. Sa bolborosesti tot felul de ani ai unor batalii sau ai unor domnii, precum Vadim Tudor, nu e deloc o dovada de cultura. E o dovada de memorizare tampa pentru impresionat “boborul”. Si fiindca tot veni vorba de Vadim, sa adaugam ca acest show va gadila serios orgoliul national. E un soi de armata imaginara pe care romanii vor s-o intemeieze in lumea valorilor prin intermediul televiziunii. Evident, nu exista criterii, n-ar mai fi amuzant asa. Evident, nu ma intereseaza ce scriitori prefera romanii sau papuasii – daca esti un cititor adevarat, tot pe aceia pe care ii descoperi tu personal ii tii pe noptiera.

Spoturile facute pentru aceasta campanie sunt amuzante, sunt autoironice, nu induc in eroare, nu contin patetism nationalist jalnic. Atat ca intra cam multi sportivi in muzeu, chestie care nu prea se intampla in viata reala. Dar, din discutiile pe marginea subiectului, e clar ca exista si o latura paguboasa a intregii dezbateri – cea in care se pretinde valoarea culturala a show-ului. Cei care vor rade cel mai tare, daca au simtul umorului si simtul artistic in buna stare, vor fi tocmai oamenii de cultura. Mihai Eminescu s-ar tavali pe jos de ras, va asigur, daca ar vedea cum isi argumenteaza gospodinele dragostea eterna pentru Luceafar. Singurii care accepta cu megalomanie iubirea populara sunt politicienii. Nu intamplator, in multe alte tari unde s-a desfasurat acest show, in prima suta de personalitati au intrat foarte multi conducatori din zona politica.
***
In frigidere sa ne luptam! Acesta ar fi indemnul din noul spot pentru Altex. Socrii mici si socrii mari arunca unul dupa altul cu frigidere, cuptoare cu microunde, mobile. Tonul e acelasi, deja poantele sunt previzibile, dar, ce e mai important, in ciuda lipsei complete de inventivitate, este ca tot zambesti. Se rade mult din reflex la publicitatea noua romaneasca.

Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei Apropo, comentator in domeniile cultura, mass-media