Cota unica a dublat doar controversele

Articolul de fond publicat luni in Ziarul Financiar, care aprecia faptul ca dublarea profiturilor companiilor in 2005 se datoreaza cotei unice, este din pacate doar o interpretare unilaterala a unor cifre statistice care fie nu au legatura cu cota unica, fie pot fi interpretate si in defavoarea acesteia. Sa le luam pe rand.

In primul rand, nu este vorba de o dublare a profiturilor, pentru ca la exprimarea in euro a profiturilor nu s-a luat in calcul si aprecierea cursului de schimb. Conform cursului mediu calculat de BNR, aprecierea leu/euro in 2005 a fost de 12%, procent care trebuie scazut din cresterea raportata. Daca repetam calculul si pentru veniturile obtinute din impozitul pe profit, care conform articolului ar fi crescut cu 12,5% in euro, practic nu mai ramane nimic.

In al doilea rand, se face o confuzie regretabila intre profitul impozabil, care este treaba companiilor, si veniturile din impozitul pe profit, care este treaba statului. Pe mine, ca si contribuabil la stat, ma bucura tangential ca au crescut substantial profiturile companiilor, dar ma ingrijoreaza mai mult ca nu au crescut deloc veniturile aferente la buget. Prin discrepanta dintre profitul impozabil si veniturile din impozitul pe profit se demonstreaza de fapt ca efectul de antrenare al cotei unice a fost insuficient.

In al treilea rand, se face o alta confuzie in ce priveste aria de actiune a cotei unice. Cota unica, ca de altfel orice alt sistem de taxare corporatista, nu influenteaza capacitatea companiilor de a face profit (cel mult poate afecta disponibilitatea acestora de a raporta acest profit in bilant). In Romania anului 2005, cresterea profitului companiilor se datoreaza probabil si unor factori precum stocul de investitii din anii precedenti (si nu fluxului din 2005 – nimeni nu face profit in primele luni de functionare), cresterea economica din 2004 (care s-a vazut in impozitele platite pe primul trimestru 2005), lipsa competitiei in unele sectoare de activitate (dominate de oligopoluri) si boom-ul creditelor de consum (care au crescut cu 99% – fata de o crestere a creditelor pentru investitii de numai 11%).

In al patrulea rand, legat de acest boom al creditarii (care a fost intr-adevar stimulat de cota unica), de profitat au facut-o bancile si importatorii. Cu parere de rau va anunt ca o economie nu poate sa se dezvolte doar pe baza de credite si importuri. Cineva mai trebuie sa si produca in tara asta. Cum va explicati ca la o crestere asa substantiala a profiturilor, productia industriala a crescut cu doar 2%? Economistul Nouriel Roubini, unul dintre cei mai cunoscuti autori pe tema balantei de plati, a publicat recent o serie de articole prin care avertiza asupra noului tip de criza financiara care loveste economiile emergente si care se caracterizeaza prin: deficit mare de cont curent, apreciere substantiala a cursului de schimb, crestere mare (bubble) a preturilor in domeniul imobiliar, boom-ul creditarii si al consumului (raportat la PIB) si cresterea depozitelor pe termen scurt in moneda nationala, inclusiv cele detinute de non-rezidenti. Va suna cunoscut? Daca da, inainte de va gandi la Romania, in aceasta situatie sunt deja Islanda (care tocmai trece printr-o astfel de criza), Turcia si Ungaria.

In al cincilea rand, prin faptul ca a lasat la populatie si la firme in total 2 miliarde de euro, cota unica a inflamat inflatia (BNR a trebuit sa sterilizeze acest surplus de lichiditate), ducand la ratarea tintei de inflatie. Mai mult, a prejudiciat statul de 2 miliarde de euro pe care i-ar fi putut directiona catre servicii publice sub-finantate, precum educatia si sanatatea.

In al saselea rand, cifrele arata doua anomalii interesante: cetatenii platesc mai mult impozit la stat decat firmele (1,85 miliarde de euro, fata de 1,8 miliarde de euro) si mai ales faptul ca profiturile repatriate de firme (2,4 miliarde de euro) au fost mai mari decat veniturile din impozitul pe profit incasate de stat. Aceasta observatie nici nu e o surpriza: din cele 700 de milioane de euro investitii straine directe pe prima luna din 2006, peste jumatate erau sub forma de imprumuturi intra-firma, deci capital de fapt speculativ.

In al saptelea rand, si promit sa termin, faptul ca veniturile la bugetul de asigurari sociale au scazut indica din nou ca efectul de antrenare al cotei unice asupra pietei muncii a fost insuficient: nu au iesit la lumina suficiente locuri de munca pentru a compensa scaderea incasarilor.

Sigur, nu poti convinge pe cine nu vrea sa fie convins. Pana acum insa, cifrele nu vorbesc in favoarea cotei unice, oricat am incerca sa le rastalmacim.

* Liviu Voinea este conferentiar universitar in cadrul ASE