Crăciunul, pus la index?

Halucinant, începând din acest an, Crucea Roșie din Marea Britanie consideră Crăciunul drept factor discriminant la adresa musulmanilor! Ca atare s-a hotărât ca ornamentele specifice să fie scoase din magazinele și din birourile britanice ale instituției. Aceeași Cruce Roșie britanică a decis ca și felicitările să nu pomenească cumva de Nașterea Domnului. Voluntarii care lucrează în magazinele acesteia nu vor pronunța cuvântul Christmas, felicitările vor conține un simplu și foarte corect politic “Sărbători Fericite” sau “Cele mai bune urări”…

Conform presei britanice, însuși Lordul Ahmed, primul musulman devenit membru al Camerei Lorzilor (în 1998) și lider important al comunității musulmanilor din Marea Britanie, și-a declarat mirarea, calificând decizia drept “prostească”. Acesta a arătat că în Coran musulmanii sunt îndemnați să respecte sărbătorile credincioșilor altor religii. Nu mai vorbim despre nonsensul în care riscă să se (c)angreneze instituția de care vorbim, a cărei siglă pornește taman de la crucea creștină. Faptul nu-i deloc stingher. Pare să facă parte mai degrabă din valul occidental de propagandă ateistă al ultimilor ani. În 2009, de pildă, tot în Marea Britanie, au circulat 800 de autobuze pe care scria: “Probabil că nu există Dumnezeu. Nu-ți mai face griji și bucură-te de viață”. Sau, în același an, în metroul din New York, unde se afirma (stupid): “Un milion de newyorkezi sunt buni și fără Dumnezeu. Tu ești?”. Mai nou, zilele trecute, tot în SUA (New Jersey) a fost ridicat un panou care vizează aceeași sărbătoare a Nașterii Domnului: “Știi că este un mit. În acest sezon, sărbătorește rațiunea”. Conform CNN, președintele organizației American Atheists pretinde că panoul îi reprezintă pe cei “50 de milioane de atei din națiunea americană”, iar aceia care-l vor citi vor putea medita astfel dacă este cazul să mai creadă într-un “om magic, invizibil, aflat în cer”. Evident, o afirmație puerilă pentru orice persoană cu bun-simț (spiritual/duhovnicesc). Nu mai vorbim despre așa-zișii “atei”, care, în realitate, sunt obsedați în majoritate de mirobolanta ofertă New Age – de la mania horoscoapelor și a vracilor post-moderni, până la puzderia de tehnici spirituale pseudo-orientale, de măscări pseudo-șamanice ori spiritism cu extratereștri. De altfel, “ateismul” acestora este tot o formă de religiozitate studiată cu viu interes de antropologia religiilor… Ceea ce este haios și regretabil e că și catolicii s-au lăsat prinși în acest “joc”. Liga Catolică din New York a plasat la rându-i un panou-replică de Crăciun în care afirmă: “Știi că este adevărat. Sărbătorește-l pe Iisus!”, precum în campaniile electorale, în care valurile de afișe sunt construite pe algoritmul: afirmație – replică – contrareplică – etc. Jenant, căci verticala la care funcționează Biserica nu necesită acceptarea unor jocuri de acest tip. “Replica” poate veni din cu totul altă perspectivă. Cine-i oprea pe catolici, de pildă, să aducă niște tineri care să cânte pur și simplu câteva colinde taman sub panoul pe care scrie “Știi că este un mit”. Iar acest happening să fie filmat și difuzat ulterior pe toate canalele media? Chiar dacă nu aparține tradiției creștine, se poate aplica și aici un splendid aforism: “Singura modalitate de a lupta contra răului este progresul constant în bine”. În felul acesta descoperi (treptat, poate) și acea altfel de perspectivă. …Aproape că nu mai contează modalitățile de raportare la cele petrecute acum 2000 de ani. Ceea ce contează este că evenimentul Nașterii Domnului îi “împinge” pe oameni să se poziționeze cumva. Cu alte cuvinte, măcar faptul că recunosc, cu toții, că din acel moment a început o nouă eră, “era noastră” – cum a fost numită din aceleași considerente materialiste. Acest nou Timp își arată pe deplin roadele. Poate că teologul Alexander Men (1935 – 1990) avea dreptate când spunea că noi NU am descoperit încă decât o mică parte a ceea ce înseamnă creștinismul. Pe măsură ce înaintăm în istorie, creștinismul ni se dezvăluie. Deocamdată, este un nou prilej de resetare a Timpului. Îl vom trăi fiecare în funcție de generozitatea cu care locuim în lume, de bucuria cu care am învățat să ne bucurăm. Raportarea la generozitatea și la bucuria hristică este o asimptotă de care devenim conștienți pe măsură ce maturitatea spirituală se coace. Un Crăciun fericit! MARIUS VASILEANU (n. 14 aprilie 1964, în Gura Humorului, Bucovina) are o licență în filosofie (Universitatea București) și un master în antropologia spațiului sacru (Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu”). Din 2007 este doctorand al Universității București, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară în care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale și profesor de istoria religiilor în învățământul preuniversitar. A ținut cursuri și seminarii de introducere în istoria și antropologia religiilor la Universitatea București și la Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu”. A susținut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri – în jurnale, reviste culturale și cu profil spiritual -, producător și realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale. A fost redactor-șef al revistei Adevărul literar și artistic. În prezent realizează o pagină de religie în săptămânalul Timpul. A publicat cartea “În căutarea duminicii. Sacru și profan în epoca foiletonistică” (Editura Paralela 45, 2008).