Creditul ieftin nu este mereu si cel mai potrivit

Care este creditul cel mai avantajos: in lei sau in dolari ? La prima vedere, raspunsul este creditul in dolari si, in general, cel in valuta, findca este mai ieftin iar dobanda este relativ stabila, spre deosebire de dobanda la lei. Iar faptul ca Regulamentul valutar nu mai contine restrictii la utilizarea creditului a permis si firmelor care au atat incasarile, cat si platile in lei, sa se imprumute in valuta. In plus, vremurile cand moneda nationala se deprecia accelerat si imprevizibil s-au cam terminat.

Dar nu toti actorii de pe piata creditului vad lucrurile atat de simplu, iar printre ei se numara profesionistii industriei bancare.

Fiindca bancherii sunt cei ce pun banii in joc – mai precis, cea mai mare parte: cam 80% – au si ei un cuvant de spus. Ei avertizeaza ca, in cazul clientilor care, prin specificul activitatii lor, fac numai operatiuni in lei, precautia este mai buna decat reducerea costurilor, iar pentru clientii care au nevoie si de lei, si de valuta, se pot concepe finantari mai complexe.

“Alternativa cea mai buna nu este o reteta, ci trebuie studiata de client impreuna cu bancherul”, spune Radu Gratian Ghetea, primvicepresedinte al Alpha Bank. “Clientul trebuie sa inteleaga ca, atunci cand o banca il sfatuieste sa se imprumute intr-o moneda sau alta, este in primul rand pentru ca banca vrea sa-si vada banii inapoi, si nu pentru ca ar castiga mai mult decat daca ar da credit in alta moneda”.

Un manager trebuie sa fie atent la expunerile firmei., aminteste Doru Lionachescu, vicepresedintele Citibank, avertizand: “Daca firma nu are nici un fel de incasari in valuta, deci nu are hedging natural pentru aceasta expunere, ramane in continuare riscant sa se imprumute in valuta. Iar a acorda un credit in asemenea conditii mi se pare la fel de riscant.

Ca regula generala, noi, Citibank, nici nu stam la discutie cu cine solicita un credit in valuta – fara ca acest credit sa se integreze in ciclul de incasari al companiei – doar cu singura justificare ca i se pare mai ieftin managerului. Ca bancher, nu pot sa risc ca peste trei luni sa aiba loc o devalorizare masiva, iar clientul respectiv sa vina sa spuna ca ii pare rau, dar nu poate sa plateasca decat 80% din credit, pentru ca nu are surse proprii in valuta”.

Lionachescu arata ca rationamentul pe care se bazeaza managerii companiilor fara acoperire valutara este imprudent: “Ei se uita la diferentialul de dobanda leu-dolar din ultimele sase luni si presupun ca si in urmatoarele sase luni o sa fie la fel. Da, sunt de acord, tendinta pietei asta sugereaza: ca nu vom vedea explozii pe piata valutara. Dar istoria nu e o garantie pentru viitor. Iar in cazul firmelor mici si mijlocii, o devalorizare brusca, cum au fost cele din anii trecuti, poate sa “mature” tot ce s-a acumulat in ani de zile”.

Vicepresedintele Citibank nu contesta ca, pe termen scurt, sau in anumite momente “inspirate”, firmele care speculeaza diferentialul de dobanda pot sa dea lovitura, dar aminteste ca un credit trebuie sa raspunda necesitatilor afacerii, nu sa satisfaca o conjunctura speculativa. “Speculatia, ca intotdeauna, poate sa fie o victorie, dar poate sa te si “arda”. Dar ca sa speculezi diferentialul de dobanda iti trebuie un nivel de sofisticare pe care majoritatea companiilor romanesti nu-l au, si operatiunea devine foarte periculoasa. Alta este situatia in cazul companiilor mari, care au trezorieri specializati – multi dintre ei proveniti din sistemul bancar – care sunt, practic, niste bancheri in sine, ce gestioneaza milioane de dolari si stiu cum sa lucreze”, subliniaza Lionachescu.

Reprezentantul Citibank a precizat ca, pentru el, clientul eligibil pentru un credit in valuta este cel care are un hedging natural: fie cel care exporta, fie cel care vinde la intern, dar in facturi proforma legate de dolar (factureaza in lei, dar la cursul de schimb din ziua incasarii), cum este cazul companiilor de telefonie mobila. “Cei care folosesc asemenea facturi o fac, in principal, pentru ca obligatiile lor de plata – creditele – sunt in valuta. Aceasta a fost si solicitarea creditorilor, care vor sa se asigure ca intrarile clientilor vor tine intotdeauna pasul cu devalorizarea”, explica Lionachescu.

Radu Ghetea apreciaza: “Imprumutul trebuie facut tinand cont atat de moneda in care clientul se asteapta sa aiba intrarile – mai ales la creditele pe termen mai lung de un an, la care riscul valutar este mare – cat si de moneda in care are nevoie sa utilizeze banii”. El a explicat ca practica folosita de Alpha Bank este acordarea de facilitati de credit numite multicurrency, prin care i se pune clientului de dispozitie o anumita suma – in valoare de un milion de dolari, de exemplu – din care acesta poate trage banii in valuta de care are nevoie: trebuie sa faca o plata externa in Germania- trage in euro, trebuie sa faca o plata in SUA-trage in dolari, iar daca are de facut o plata la intern-trage in lei. “Intr-adevar, intre aceste valute exista niste diferente de dobanzi. Dar clientul trebuie sa tina cont ca, daca are de facut plati in dolari si el a tras creditul in euro, numai pentru ca la euro e dobanda mai mica, va pierde la schimburile valutare necesare pentru plata si rambursare”.