Cresterea economica a Turciei este amenintata de fiscalitate

Puternica crestere economica si rata scazuta a inflatiei inregistrate de Turcia au starnit interes atat pe plan local, cat si extern. Investitiile interne si straine au continuat sa creasca, determinandu-i pe analisti, oficiali guvernamentali si ai Fondului Monetar International sa formuleze cuvinte de lauda la adresa acestei tari, arata Financial Times.
Cresterea economica este insa, mult prea puternica, ceea ce recreeaza o serie de dezechilibre de genul celor ce au dus la declansarea crizelor economice din anii 1994 si 2001.
In ciuda razboiului purtat in vecinatatea sa, in Irak, si a relatiilor in curs de deteriorare cu Washingtonul, cresterea economica a Turciei a ajuns la 6% anul trecut. In plus, ritmul de crestere s-a accelerat, valoarea PIB-ului avansand cu peste 12% in primul trimestru al acestui an. Expansiunea a fost generata in primul rand de sectorul investitiilor private si al celui de consum, ce au crescut cu 50% si 11%, respectiv.
Se asteapta ca produsul national brut sa atinga o rata de crestere de cel putin 8% in acest an. In acelasi timp, se anticipeaza o crestere de 35% a investitiilor private si o rata de crestere de 7% a consumului privat. Robusta crestere economica a fost insotita de o puternica dezinflatie.
In 2003, inflatia preturilor din sectorul de consum a scazut pana la 18%. Anul acesta, aceasta rata este asteptata sa scada pana la aproximativ 11%.
Performantele pozitive inregistrate de Turcia, in special in domeniul reformelor politice si legislative, i-au determinat pe multi sa ajunga la concluzia ca Uniunea Europeana va decide in sfarsit sa stabileasca ca termen de incepere a negocierilor de aderare cu aceasta tara luna decembrie. Totusi, este posibil ca UE sa scoata in evidenta problemele de ordin fiscal cu care se confrunta Turcia si dezechilibrele economice asociate cu acestea pentru a-si justifica decizia de respingere a cererii de aderare a tarii sau de amanare a termenului legat de inceperea negocierilor.
Gravitatea problemelor fiscale ale Turciei nu este pe deplin inteleasa din cauza FMI si a standardului de ordin statistic stabilit de acesta cu privire la analizarea riscurilor de ordin fiscal sau a riscului de intrare in incapacitate de plata. Acest standard, ce nu include cheltuielile legate de dobanzi, a devenit un indicator de referinta a performantelor de natura fiscala.
Acest tip de cheltuieli este exclus de FMI pentru ca daca investitorii ar realiza totalitatea riscurilor fiscale, acestia nu ar mai face nici un fel de investitii.
Fara sprijinul creditorilor privati externi, FMI s-ar putea afla in fata unei iminente intrari in incapacitate de plata in cazul Turciei.
Un indicator mult mai corect al riscului fiscal in cazul tarilor cum este Turcia este PSBR (public sector borrowing requirement), ce reflecta toate tranzactiile de ordin fiscal din cadrul sectorului public. In ciuda cresterii economice, acesta reprezinta inca 10% din GNP. In acest context, datoria totala bruta a sectorului public reprezinta 100% din GNP.
Fara sprijinul FMI, Turcia ar fi obligata sa intre in incapacitate de plata a unei portiuni din datoria sectorului sau public. Valoarea ridicata a acestei datorii determina bancile sa se imprumute de pe piata externa pentru a finanta cresterea creditelor interne, crestere alimentata de foarte rapida expansiune a consumului privat si a investitiilor.
In plus, raportul dintre datoria externa pe termen scurt a sectorului privat si rezervele valutare va ajunge la 120%, conform estimarilor. Toate aceste fonduri nu ar fi intrat in Turcia daca FMI ar fi facut clar riscul fiscal in cazul acestei tari.
Fie ca va deveni sau nu membra a UE, Turcia mai are multe de facut pentru a-si asigura stabilitatea politica, sociala si economica.
catalina.apostoiu@zf.ro