Criza a transformat Eurostat dintr-un institut de statistică în poliția datoriilor

Până acum trei ani, Eurostat era o agenție liniștită însărcinată cu compilarea cifrelor pentru Uniunea Europeană. Însă în octombrie 2009, șeful agenției, Walter Radermacher, a primit o scrisoare care a transformat Eurostat în poliția datoriilor, cu puterea de a ancheta guvernele suspectate că măsluiesc datele oficiale. Scrisoarea venea de la Atena și dezvăluia, cu o zi înainte de data programată pentru publicarea celor mai noi cifre, că Grecia era într-o situație mult mai gravă decât se credea, scrie Thomson Reuters.

La acea vreme, noul guvern din Grecia tocmai descoperise că predecesorul său a ascuns amploarea reală a îndatorării țării. În scrisoarea trimisă către Eurostat se arăta că deficitul bugetar al țării urma să fie de fapt 12,5% din PIB pe tot anul 2009 și nu 3,7% din PIB cum estimase guvernul anterior.

Bomba aruncată de Grecia a distrus iluzia că toate statele din zona euro ar fi egale și a subminat încrederea piețelor, ceea ce a determinat Atena să ceară ajutor financiar interna­țional. De asemenea, situația a expus incapacitatea Eurostat de a asigura calitatea datelor oficiale ale UE. În urma dezvăluirilor, agenția de statistică a devenit un fel de auditor european. Din iulie 2010, legile UE conferă Eurostat autoritatea de a controla contabilitatea guvernului ori­cărui stat membru, sub ame­nințarea amenzilor sau a altor pedepse din partea Curții Europene de Justiție.

Puterile extinse ale agenției sunt un aspect mai puțin cunoscut al centralizării instituțiilor europene și al controlului mai mare asupra bugetelor naționale, ca urmare a crizei datoriilor, care durează deja de trei ani.

“Pe vremuri, vedeam o problemă, ceream lămuriri și ni se spunea că problema nu este de fapt o problemă, iar noi nu puteam dovedi contrariul”, își amintește Radermacher, care bănuia încă înainte de 2009 că finanțele Greciei nu sunt în regulă, dar nu putea face nimic. “Acum îi pot spune unui ministru de finanțe: arată-mi fluturașul cu salariul.”

“Sabia lui Damocles”

Eurostat și-a pus la încercare noile puteri în septembrie 2010, într-o misiune la Atena unde agenția a primit “cheile de la toate ușile, dulapurile și dosarele” ministerelor grecești, potrivit lui Radermacher. Pe parcursul următoarelor trei luni, misiunea a dezvăluit trucurile prin care guvernele anterioare ascunseseră datoria Greciei, de la credite neînregistrate făcute de bănci din afara țării la împrumuturi ascunse în contracte complicate de schimburi de valută.

Nivelul final anunțat de Eurostat pentru deficitul bugetar pe 2009, de 15,4% din PIB, a fost controversat, unii statisticieni greci întrebând de ce acesta includea și companiile de stat cu pierderi.

Cum fiecare punct procentual de deficit urma să se traducă în reduceri de pensii și salarii pentru a respecta condițiile bailoutului, metodologia însemna totul. Radermacher, care a condus Biroul Federal de Statistică din Germania înainte să vină la Eurostat, crede că agenția a fost dură, dar corectă.

Eurostat și-a utilizat autoritatea sporită în mod direct până în prezent numai în Grecia, iar amenințarea a fost suficientă în ultimii doi ani pentru ca agenția să colaboreze bine cu Portugalia și Spania.

“Noile puteri sunt ca sabia lui Damocles”, apreciază Radermacher.

Dar chiar și în aceste condiții, rezultatele Eurostat se bazează pe munca multor persoane. Aproximativ 50.000 de statisticieni din UE oferă date agenției și, așa cum a arătat cazul Greciei, calitatea datelor depinde de oamenii care le raportează.