Criza de modele

Recent, intr-o discutie informala cu studentii mei de la Literele clujene, am aflat pasurile lor culturale. Vehementi dar civilizati, critici si nemultumiti, ei au portretizat succint cultura romana actuala ca pe un fel de supa atoasa, care nu poate oferi nimic nou, pentru ca este impotmolita. Nu in propriile ei complexe, ci in neputintele ei.

Prima chestiune pe care au pus-o a fost aceea a absentei unor modele culturale romanesti, respectiv a crizei de modele. Inflamarea studentilor mei era legata de inexistenta unei reale dezbateri de idei in cultura romana. Nu doar modelele culturale erau absente, ci si polemica cat de cat cordiala intre oamenii de cultura romani, totul fiind subsumat intereselor de grup.

Nu doar oamenii cu talie de maestri lipseau, ci si o demonstratie adecvata a unei paradigme culturale (din toata cultura romana actuala, caci actualitatea era cea vizata, nu era creditat nici un posibil mentor, ganditor, maestru etc).

Intre postmodernism si traditionalism, trecand prin modernism, studentii mei erau satui de astfel de “isme”, pe care le vedeau ca fiind autosuficiente. Singura solutie valida pentru ei, asa cum au afirmat in fata mea, era Occidentul. Fuga in Occident, vazuta ca o evadare culturala (fara conotatii politice, precum in vremea comunismului). Singurul lucru care poate fi facut aici, in tara, este cercetarea pe Romanism, mi-a precizat un student, dar drumul acesta este deja strabatut si nu mai ofera perspective pentru noi.

Nu erau mai nemultumiti de Bucuresti decat de Cluj sau, mai exact, erau la fel de nemultumiti de capitala si de provincie. Cultura romana era vazuta ca moluscoasa in general, fara o repartizare spatiala anume. Inflamarea lor nu m-a surprins deloc, dar m-a pus pe ganduri.

Le-am spus ca maestri nu mai exista de multa vreme nici in Occident (decat de ordin religios). Iar paradigmele culturale sunt la fel de autosuficiente sau de laxe si acolo. Adevarat, exista marile biblioteci performante, desavarsite, datorita carora un individ dornic de specializare intensa poate gasi ceea ce cauta. Exista apoi ample programe de cercetare care cultiva cultura de performanta. Grupurile de interese, coalizate cultural, functioneaza in Occident nu mai putin agresiv si oportunist decat in Romania.

Ceea ce mi-au raspuns studentii mei ramane sa istorisesc cu alt prilej.