Cruciada împotriva bolșevismului/ de Ziarul de duminică

Rolf-Dieter Müller

Alături de Wehrmacht. „Cruciada împotriva bolșevismului”: Aliați, voluntari, auxiliari 1941-1945

Editura Militară

Traducere de Cristian Crâmpiță. Revizia traducerii și stilizare – Marius Iorgulescu.

La începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, alături de Wehrmacht s-au angajat în luptă aproximativ 600.000 de militari din trupele aliate; mai târziu, acestora li s-au adăugat numeroși voluntari străini și „auxiliari”. În punctul culminant al celui de-al Doilea Război Mondial pe frontul de est, fiecare al treilea soldat care lupta de partea Germaniei era străin. „Cruciada împotriva bolșevismului”, un slogan lansat de Hitler, a găsit ecou pretutindeni în Europa, atât la fasciștii convinși, cât și la cetățenii țărilor est-europene care luptau pentru a-și câștiga independența față de URSS. Mulți dintre aceștia nu au luptat doar pe front, ci s-au lăsat implicați și în acțiuni criminale ale Wehrmachtului și ale Waffen SS-ului. Acțiunile acestor combatanți – blamați de Führer pentru eșecul Reichului, condamnați în patria lor pentru trădare și apoi uitați – au fost neglijate sau trecute sub tăcere de istorici în perioada Războiului Rece, dar au fost glorificate de extrema dreaptă. Pe baza cercetărilor recente, Rolf-Dieter Müller oferă în premieră o imagine de ansamblu, sistematică și concisă, asupra motivelor care i-au determinat pe aliații lui Hitler și pe voluntarii străini să lupte pe frontul de est.

Deschiderea arhivelor rusești, la începutul anilor 1990, a trezit multe aștep­tări și din partea istoricilor militari. Descoperiri senzaționale n-au apărut, desi­gur. Cele mai importante dezvăluiri au fost – pentru Occident, cel puțin – doar confirmări ale celor știute deja. Dar informații despre faptul că, în 1939-1940, Stalin a revendicat pentru sine toată Europa Est-Centrală în cadrul unei înțe­legeri secrete cu Hitler și că a ordonat uciderea, la Katyn, a ofițerilor polonezi prizonieri de război, puteau fi extrase de-acum de foștii cetățeni sovietici chiar din documentele conducerii lor supreme. În prezent, cele mai importante docu­mente secrete din perioada sovietică sunt din nou sub cheie, la Moscova, sau sunt greu accesibile.

În opoziție cu cele de mai sus, o adevărată surpriză o constituie – inclusiv pentru istoriografia germană – dezvoltarea unei noi cercetări istorice naționale, în statele baltice, în Polonia și în Ucraina. Acestea au proiectat o lumină cu totul nouă asupra vieții din perioada ocupației germane, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și asupra celei trăite sub presiunea dublei stalinizări (1939-1940 și 1944-1945). În acest timp, lupta popoarelor pentru independență nu a încetat, ci a fost continuată într-o fatală alianță cu Germania lui Hitler, chiar și după în­frângerea germană.

Pentru Stalin, toate acestea au reprezentat acțiuni criminale, săvârșite de cetă­țeni sovietici trădători. Noțiunea de „colaboraționist” căpătase un înțeles negativ în țările coaliției antihitleriste încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Această imagine a fasciștilor autohtoni, a soldaților și trădătorilor, s-a menținut și în literatura occidentală, de atunci și până în prezent, și fusese cultivată cu mare grijă de propaganda istorică sovietică. Dimpotrivă, noua istorie națională promo­vată de mai bine de 15 ani în Europa Est-Centrală a proiectat o altă lumină asupra evenimentelor, ceea ce ne obligă să ne luăm rămas bun de la clișee vechi, care au rezistat ani și ani.

În această prezentare de ansamblu, descriem, pentru prima dată în toată complexitatea ei, participarea de partea Wehrmachtului a trupelor străine în lup­ta împotriva Armatei Roșii și, odată cu aceasta, acordăm o recunoaștere deplină importanței acestora. Deosebirile dintre diferitele țări și categorii de participanți beneficiază de o tratare sistematică care face posibilă accesarea unor informații de detaliu privind subiectul în cauză, fără să se ignore imaginea de ansamblu. Descrieri și rapoarte ale martorilor oculari, precum și extrase din documente im­portante ilustrează și adâncesc imaginea unui capitol până acum neglijat al istoriei celui de-al Doilea Război Mondial.