Cu cat concediezi mai multi oameni, cu atat ai salariul mai mare

Cu toate ca economia americana a inceput sa stagneze la sfarsitul anului trecut, iar companiile anunta reduceri semnificative ale fortei de munca, directorii executivi ai marilor corporatii beneficiaza inca de importante cresteri salariale. Mai mult, sefii firmelor americane au fost premiati pentru concedierile facute, se arata intr-un studiu realizat de doua asociatii independente, preluat de agentiile internationale de presa.

Un “deceniu al bogatiei” (anii ’90) a fost urmat anul trecut de o “proba zgomotoasa a modului in care directorii executivi au prosperat in dauna salariatilor”, se afirma in raportul anual asupra remuneratiilor, elaborat de cele doua organizatii, Institute for Policy Studies si United for a Fair Economy.

Poate cea mai surprinzatoare descoperire a studiului este faptul ca sefii a 52 companii importante care au anuntat concedieri de peste 1.000 de salariati in primul semestru al anului 2000 au castigat cu 80% mai mult decat media castigurilor directorilor executivi ai celor 365 corporatii analizate de revista Business Week.

“Liderii disponibilizarilor” au fost remunerati in medie cu 23,7 milioane dolari, suma in care se includ bonusurile si optiunile de a cumpara actiuni ale companiei, comparativ cu un castig mediu de 13,1 milioane dolari anual al celorlalti directori. Daca salariul celor care au decis concedierea a mii de angajati a crescut anul trecut cu aproape 20%, muncitorii obisnuiti nu au beneficiat decat de o majorare cu 3-4 procente.

Salariul mediu de 13,1 milioane de dolari pe an la care au ajuns managerii de top este de aproape sase ori mai mare decat nivelul remuneratiei primite de un director executiv in anul 1990, se mai arata in studiul celor doua organizatii.

Avand in vedere ca salariul mediu anual in Statele Unite este de 24.668 de dolari, s-ar putea spune ca cele mai bine platite persoane din industria americana castiga de peste 1.000 de ori mai mult decat media angajatilor, daca se totalizeaza salariul lor, primele si actiunile primite.

Sarah Anderson, director al programelor referitoare la economia mondiala la Institute of Policy Studies (Institutul de Studii Politice) din Washington, considera ca este enervant a€oin special intr-o perioada de declin economic, atunci cand oamenii sunt ingrijorati in privinta locului de munca, sa-i vezi pe acesti tipi din varf cum isi asigura un viitor linistit”.

Prabusirea economiei americane are un impact semnificativ asupra pietei nationale a fortei de munca. Guvernul a anuntat saptamana trecuta ca numarul somerilor care au solicitat ajutoare de somaj a atins varful ultimilor noua ani. Numarul americanilor care beneficiaza de aceste fonduri a crescut la 3,18 milioane persoane, cel mai inalt nivel din septembrie 1992, cand SUA se zbatea sa iasa din recesiune.

Comparativ cu aceasta majorare importanta a ratei somajului, pachetele salariale ale directorilor executivi au atras o multime de critici.

De exemplu, dupa ce avocatii producatorului de biciclete Schwinn/GT, intrat in faliment, au cerut judecatorului care analiza dosarul sa pastreze confidentiale detaliile unui plan de premiere cu doua milioane de dolari a conducerii executive, acesta a inceput sa-si puna intrebari asupra corectitudinii acestor bonusuri. Sidney Brooks, judecator in cazuri de faliment din Denver, Texas, a declarat: “Voi face unele cercetari in acest caz”, precizand, de asemenea, ca se indoieste de oportunitatea pastrarii sub tacere a acestor informatii. “Aici este vorba de niste prime considerabile”, a mai spus judecatorul, care nu a fost de acord cu ascunderea detaliilor. Avocatii producatorului de biciclete afirma insa ca planul de premiere este destinat mentinerii personalului cu functii cheie in cadrul firmei in timpul procedurii de reorganizare judiciara.

Totusi, o organizatie a oamenilor de afaceri, Conference Board, a criticat cele doua institutii ca a inclus in studiu si optiunile de achizitie a actiunilor companiilor, a caror valoare variaza in functie de cotatia la bursa.

ai in final, alte doua concluzii ale studiului: daca salariul minim ar fi crescut cu aceeasi rata ca si salariile directorilor, ar fi ajuns de la 3,8$/ora in 1990 la 25,2 $/ora in 2000, fata de 5,15$/ora, cat este in prezent. In al doilea rand, salariul mediu al celor mai bine platite 30 de femei din marile corporatii este de 8,7 milioane dolari anual, in timp ce remuneratia medie a celor mai bine platiti manageri este de 112,9 milioane dolari anual.