Cu puritate, despre infern

Inspirat dintr-un caz real (care a constituit si punctul de pornire al scurt-metrajului omonim, realizat in 1994 tot de Calin Netzer), un film ca “Maria” reprezinta un pariu interesant si foarte dificil propus de tanarul regizor-scenarist publicului din Romania. Aceasta pentru ca nici subiectul, nici atmosfera filmului nu sunt comode sau relaxante. Maria este o femeie tanara si inca frumoasa, care se chinuie sa se descurce decent cu sapte copii si un sot somer. Dupa ce a incercat nenumarate slujbe, barbatul trece de la disperare la resemnare si apoi la furie, transformandu-se intr-o bruta care nu face decat sa-si impovareze familia, pierzand banii la joc, imbatandu-se si lovindu-si nevasta cu salbaticie. Trudind in camera sordida – lipsita de electricitate sau caldura -, alungata de la fabrica pentru ca nu a acceptat avansurile unui sef libidinos, dezorientata din cauza plecarii barbatului ei din oras dupa ce politia l-a pus sub supraveghere, tratata cu indiferenta si chiar cinism de oamenii legii, Maria se simte infranta si nu mai stie incotro sa o apuce. Singura solutie pentru a supravietui impreuna cu cei sapte copii pare prostitutia. Plina de sila si apasata teribil de pacatul pe care il respinge cu toata fiinta ei, Maria se indreapta, imbatranita sufleteste, spre parcarea unde prostituatele isi ademenesc clientii cu gesturi obscene si glasuri stridente… De aici incep tragedia si amortirea unui om care a avut candva iubire, speranta si credinta. Povestea de mai sus pare, la prima vedere, foarte greu de auzit sau privit. Meritul acestui film este tocmai acela ca reuseste sa-i ofere accente umane, amare sau tandre, nuantand cu subtilitate un univers dur si scrasnit, dar cat se poate de real si convingator. Cu mana sigura si stiinta de a nu ingrosa faptele aspre si adevarul transant, Calin Netzer romanteaza, poate – imperceptibil – povestea, pentru a o apropia de spectatorul sau, dar niciodata nu o coloreaza patetic sau nu o indulceste cu indecenta telenovelei. Un film limpede, trist, a carui puritate razbate dincolo de sordidul instalat in toate ungherele existentei disperate a unor personaje aflate in infern, pentru ca par sa nu mai aiba dreptul nici macar la speranta. Sa poti vorbi cu inteligenta si finete despre asemenea subiect, evitand asperitatile ori locurile comune, sa prezinti astazi un asemenea film dificil este intr-adevar o performanta, iar tanarul regizor o face cu fermitate si fara pic de ostentatie. Calin Netzer aduce in peisajul cinematografic romanesc o privire proaspata asupra uneia dintre nenumaratele tragedii despre care s-ar putea povesti, adaugandu-se tinerilor realizatori care au ceva de spus in cinema. Faptul ca, pe langa firul narativ principal, acut si tragic, el reuseste sa strecoare cateva expresive povesti secundare si chiar accente comice, sa creeze o atmosfera credibila si sa “pledeze” cauza acestei fiinte chinuite, inseamna ca a castigat fara tagada pariul despre care vorbeam la inceput. Cu o distributie inspirata si puternica, ce a impresionat juriul Festivalului de la Locarno (care le-a acordat Dianei Dumbrava si lui Serban Ionescu premiul de interpretare), o reconfortanta stiinta a simplitatii si naturaletii, filmul este o prezenta insolita pe ecranele noastre si o rasplata reala pentru cei care vor intra cu rabdare si incredere in sala.

* “Maria” Productie Romania, 2003. Regia: Calin Netzer. Cu: Diana Dumbrava, Serban Ionescu, Horatiu Malaele, Luminita Gheorghiu, Florin Zamfirescu, Florin Calinescu, Marilena Chelaru, Cristian Iacob. Premiera: 21 noiembrie. Distribuit de Romania Film