Cu șvabii prin lume/ de Stelian Țurlea

Cătălin Dorian Florescu este incontestabil un nume, deși lumea naostră literară a început să-l știe de mai puțin de un deceniu. E român prin naștere, elvețian prin cetățenie, german prin limbă. S-a născut la Timișoara în 1967, a părăsit cu familia România în 1982, s-a stabilit la Zurich, a studiat psihologia, a lucrat ca psihoterapeut, și-a publicat primul roman, „Vremea minunilor”, în 2001. Cu care a obținut mai multe premii. Au urmat „Drumul scurt spre casă”, „Maseurul orb”, „Zaira” și romanul de față*), distins cu premiul Cartea anului în Elveția, în 2011. În toate romanele sale, Cătălin Dorian Florescu se întoarce la „origini”, adică descrie și un univers românesc, bănățean, pe care îl include într-un context european. Categoric cea mai mare reușită este cartea despre care scriem în acest număr al ziarului.

E o poveste de-a dreptul uriașă, aproape o saga a unei familii de șvabi sub impactul istoriei. Jacob e un tânăr plăpând la început, care își poveștește viața, dar și viața părinților săi și a strămoșilor săi care trăiesc vrând nevrând în el. Începând cu Caspar, loren care se satură de luptele fără sfârșit ale Războului de treizeci de ani, de acum câteva veacuri, se întoarce în ținuturile natale pustiite, contribuie și el la uciderea unei părți a ultimilor locuitori, dar își întemeiează o familie, are urmași. Aceștia află, în veacul al XVII-lea, de ucazul împărătesei Maria Tereza care caută coloniști pentru un ținut de la marginea Europei, numit Banat, străbat continentul, cu alte grupuri de loreni, ajung, prin fel și fel de peripeții, în țara promisă, care diferă cu prea puțin de a lor și întemeiază un sat de șvabi numit Triebswetter. Peste secole, în veacul trecut, familia și satul ajung victimele aceleiași istorii necruțătoare – războaie, molime, schimbări de regimuri, deportări. Șvabii sunt înrolați în armata nazistă care se răspândește peste Europa, când aceasta e înfrântă, ei suferă la fel ca germanii, sunt vânați și deportați în Siberia, cei rămași sunt victime prioritare ale noului regim. O parte dintre urmașii lorenilor de la început se întoarce în ținuturile strămoșilor lor, însă familia lui Jacob Obertin, dar și alții, rămân pe loc, doar pentru pentru a fi strămutați de comuniști în Bărăgan, unde o vor lua de la capăt cu reconstrucția.

Povestea e într-adevăr uriașă, copleșitoare, demnă de pana unui mare creator, istoriile sunt aproape mirifice, personajele sunt fabuloase, credibile și cu enorm impact, trecerile de la povestea veche la cea a întâmplărilor aproape fabuloase prin care înaintează eroul – de un  uimitor firesc. Senzaționalul, cât există, e tratat ca faptele banale. În toate Cătălin Dorian Florescu reușește. Un roman despre o parte a istoriei noastre scris cu enorm talent, o carte care se citește nu numai cu folos, dar și cu nesaț.

*) Cătălin Dorian Florescu – Jacob se hotărăște să iubească. Editura Polirom. Traducere din limba germană și note de Mariana Bărbulescu